Se împlinesc 26 de ani de la moartea lui Ion Rațiu, una dintre cele mai respectate figuri ale democrației românești, iar la Turda rana morală a modului în care a fost condus pe ultimul drum rămâne deschisă și astăzi.
Ion Rațiu a murit la Londra, la 17 ianuarie 2000, iar dorința sa a fost clară: să fie înmormântat la Turda, orașul natal. Provenea dintr-o familie emblematică pentru istoria locală și națională – fiu al avocatului Dr. Augustin Rațiu, nepot al protopopului greco-catolic Nicolae Rațiu, membru al vechii familii Rațiu de Noșlac.
⛪ Refuzul care a șocat o comunitate
Deși Biserica Rățeștilor din Turda – cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” – a fost ctitorită și finanțată integral de familia Rațiu, preotul ortodox al parohiei care ocupă lăcașul din 1948 a refuzat:
- înhumarea lui Ion Rațiu lângă strămoșii săi, în curtea bisericii;
- oficierea slujbei de prohodire în biserica dorită de defunct;
- accesul clericilor greco-catolici pentru săvârșirea slujbei conform confesiunii lui Ion Rațiu.
Într-un gest considerat de mulți drept discriminare religioasă, slujba de prohod a avut loc în stradă, pe un ger pătrunzător, în timp ce biserica rămânea închisă pentru cel care provenea din familia ce o ridicase.
🪦 Înmormântare sub semnul nedreptății
În cele din urmă, Ion Rațiu a fost înhumat în cimitirul central din Turda, nu acolo unde își dormeau somnul de veci strămoșii săi. Un final dureros pentru un om care și-a dedicat viața luptei pentru libertate, drepturi și demnitate.
📜 O biserică ridicată din jertfa familiei Rațiu
Biserica Rățeștilor, inițial greco-catolică, a fost ridicată în 1839, din inițiativa protopopului Basiliu Rațiu de Noșlac, fiind finanțată exclusiv de acesta, de frații săi și de întreaga familie Rațiu – una dintre cele mai importante familii nobile românești din Turda.
❓ O întrebare care persistă
La 26 de ani de la moartea lui Ion Rațiu, rămâne o întrebare incomodă:
Cum a fost posibil ca un simbol al democrației românești să fie refuzat chiar în biserica ridicată de familia sa?
Istoria nu uită. Iar Turda încă își amintește.
