Pe 2 februarie 1948, într-un salon rece al Spitalului Clinic Universitar din Cluj, sub privirea atentă a profesorului Iuliu Hațieganu, se stingea o femeie trecută în registre drept Maria Popescu. Fără flori. Fără discursuri. Fără gloria care îi însoțise cândva numele.
A fost înmormântată în Cimitirul Central Hajongard, parcela II B, locul 1550. Pe cruce nu apărea adevărata identitate.
Dar cine era, de fapt, femeia îngropată acolo?
Copila din Buciumeni care a cucerit cerul
Smaranda Brăescu s-a născut pe 21 mai 1897, la Hănțești, în județul Galați. Un sat liniștit, cu orizonturi joase. Poate tocmai de aceea a vrut să le depășească.
În 1928, la Berlin, și-a cumpărat parașuta cu numărul 7198 de la fabrica Schröder. Primul salt, de la 600 de metri, a fost începutul unei vieți trăite în verticală.
Apoi au urmat performanțele care au electrizat Europa:
- 2 octombrie 1931 – Salt de la 6000 m în Bărăgan, record european. Carol al II-lea îi oferă Ordinul Virtutea Aeronautică.
- 19 mai 1932, Sacramento – 7233 de metri. Record mondial. 25 de minute de cădere între cer și pământ. Recordul rezistă aproape două decenii.
- 1936 – Traversează Mediterana, de la Roma la Tripoli, singură, cu un avion monomotor. Prima femeie din istorie care reușește această performanță.
Nu i se spunea întâmplător „Regina Înălțimilor”. Cerul nu era pentru ea un spațiu, ci o patrie.
Războiul și tăcerea forțată
În anii războiului, Smaranda a fost instructor la Batalionul 1 Parașutiști Băneasa și pilot voluntar în „Escadrila Albă”, unitatea sanitară care salva răniți de pe ambele fronturi.
Apoi a venit 1946.
Smaranda a semnat un memoriu împotriva falsificării alegerilor, adresat Comisiei Aliate de Control. Documentul a ajuns la sovietici. A fost condamnată în contumacie la doi ani de închisoare în celebrul proces „Sumanele Negre”.
Era căutată. Nu doar pentru ideile ei. Se spune că sovieticii o doreau și pentru a instrui parașutiști ai Armatei Roșii.
A început fuga.
S-a ascuns la fratele geamăn. La preotul greco-catolic Anton Pet din Răchiteni. Apoi la călugărițele Congregației Maicii Domnului din Cluj. Bolnavă grav, a fost operată sub numele Maria Matei.
Moartea sau dispariția?
Biograful Neculai Staicu susține că Smaranda Brăescu a murit la 2 februarie 1948, de cancer mamar.
Dar cercetări ulterioare schimbă totul.
Documente de la CNSAS, analizate de cercetătorul Turturică, indică faptul că la 21 februarie 1948, la trei săptămâni după presupusa moarte, Smaranda s-ar fi aflat deja în Statele Unite.
Un alt document, din 1960, o plasează în Franța.
Așadar:
- Cine este îngropat în parcela II B, locul 1550?
- A murit, într-adevăr, în clandestinitate?
- Sau „Maria Popescu” a fost o identitate menită să acopere o evadare spectaculoasă?
Viața Smarandei a fost o sfidare a gravitației. Poate și a istoriei.
Un destin între cer și umbră
România interbelică a aplaudat-o. România postbelică a ascuns-o.
Un record mondial. O traversare istorică. O viață de erou. Și un final învăluit în ceață.
Poate că Smaranda Brăescu a murit în 1948, tăcută și bolnavă.
Sau poate că a mai privit o dată lumea de sus, dintr-un alt colț al planetei, fără să mai rostească vreodată numele care o făcuse celebră.
În Hajongard există o groapă.
Dar adevărul, ca și ea, pare să fi rămas suspendat între cer și pământ.
