Rocsana Contraș, clujeanca pentru care filantropia nu este strategie sau politică, ci mod de viață, a ajuns în Regiunea Odessa, din Republica Ucraina.
După ce, tot anul, a ajutat copiii din tot Ardealul, acum clujeanca noastră, bună prietenă cu Rareș Șagău și Avram Gal, a ajuns în Odessa, pentru a împărți cadouri copiilor de români din această regiune.
„Crăciun românesc dincolo de granițe, pentru copiii care nu au pace, dar au rădăcini
În acest Crăciun, inimile noastre au bătut mai tare și mai departe decât hotarele țării. Campania noastră a ajuns în șase sate românești din regiunea Odesa, acolo unde românismul se păstrează cu prețul fricii, iar copilăria se trăiește sub sunet de alarme. O sută de copii au primit daruri din partea ajutoarelor lui Moș Crăciun, parte dintr-o acțiune mai amplă care, în doar două săptămâni, a adus lumină pentru 600 de copii. Mulțumim pt sprijin în realizarea pachetelor Colegiul de Muzică Sigismund Toduță și Școala Gimnazială „Ion Agârbiceanu”, Cluj-Napoca.
Această misiune a fost posibilă cu sprijinul logistic al Asociației Ruscovan Kapamed International cu susținerea Domnului Deputat Alexandrin MOISEEV , a Părintelui Mihail de la Hagi-Curda și cu binecuvântarea Episcopia Basarabiei de Sud. Le suntem recunoscători tuturor pentru că au fost alături de noi într-un moment extrem de sensibil.
Ne-am deplasat în regiunea Odesa cu sufletul strâns. Cu doar o zi înainte de plecarea noastră, podul de legătură dintre Reni și Odesa a fost bombardat. Cu toate acestea, am reușit să ducem 30 dintre cele 100 de pachete chiar în Reni. Drumul a fost presărat cu controale, alarme, mașini cu afet și tunuri și oameni înarmați pe străzi. Am auzit povești care ne-au cutremurat: copii treziți de patru-cinci ori pe noapte și coborâți în beciuri, unde au pătuțuri pregătite nu pentru joacă, ci pentru adăpost.
Și totuși, am mers înainte. Pentru că am mers pentru copii ROMÂNI.
Am intrat în săli de clasă unde, în românește, scris mare pe pereți, stă mărturie un adevăr care nu poate fi bombardat: limba noastră e limbă sfântă. Atunci am știut că suntem în locul potrivit. Am ajuns la copiii români care, de aproape patru ani, trăiesc în teroare, cu drone deasupra caselor și cu frica devenită rutină. Victoraș ne-a cântat la fluier, iar în acel sunet simplu s-au adunat dorul, speranța și demnitatea unui neam care nu se lasă.
Batem țara, batem munții și trecem granițe pentru copiii români. Ne întoarcem acasă pentru că mai avem două comunități în județul Cluj și pentru că ne așteaptă copiii munților. Dragostea noastră pentru prunci nu se oprește acolo unde încep zonele de conflict.
Pentru mine, această călătorie a avut și o încărcătură personală profundă. Mi-am dorit nespus să ajung la Odesa, acolo unde străbunicul meu, Arcadie, este înmormântat într-o groapă comună. Nu a fost cu putință. Odesa este acum atacată.
Plecăm cu sufletul strâns pentru copiii români pe care îi lăsăm în urmă, speriați. Am făcut pentru ei atât de puțin, dar am făcut cu toată inima. Și ne întoarcem cu promisiunea tăcută că nu îi vom uita. Pentru că, oriunde ar fi, copiii români sunt ai noștri.”, a declarat Rocsana Contraș!
În biserica din Reni, Rocsana a rostit și o rugăciune, atât de plină de smerenie și căldură creștinească:
„Doamne,
vin înaintea Ta așa cum sunt:
simplă, fără străluciri lumești,
Nu am fost vreodată în Dubai
Nu am avut vreodată o haină din blană naturală,
am sufletul gol doar de mândrie
și plin de credință.
Nu am moștenit averi, Doamne,
ci doar o conștiință care nu mă lasă
și o inimă care caută lumina Ta.
Cred că Tu îmi așezi în cale
oameni frumoși la suflet
și că îmi ghidezi pașii,
chiar și atunci când nu înțeleg drumul.
Ce nu-mi poate lua nimeni
este latura mea umană:
puterea de a simți, de a plânge,
de a mă bucura de zâmbetul unui copil.
Nimic nu-mi mângâie sufletul
mai mult decât chipurile pruncilor
și nimic nu-mi dă mai multă pace
decât icoana ținută cu smerenie în mâini.
Doamne,
nu sunt bogată în lucruri,
dar sunt întreagă în credință.
Și dacă aceasta este voia Ta,
lasă-mă să rămân așa:
un om al valorilor reale,
simplu, curat
și aproape de Tine.”
