Aproape zilnic auzim ideea că stresul este ,,boala secolului”, sau mai bine zis cauza multiplelor boli,…că respectivul s-a îmbolnăvit din cauza stresului, că stresul i-a provocat suferința… Ce este stresul? Cum îl definim, dar mai ales cum îl combatem?
Paradoxal, am să vă spun că lipsa stresului este o mare problemă pentru om, o chestiune care poate aduce chiar moartea,…de ce? Pentru că este un sindrom general de adaptare și ca o prima concluzie, nu stresul ci cantitatea și gestionarea lui este nocivă omului.
Cum bine știm, suntem într-o continuă legătură cu mediul în care trăim, puși permanent în situația de a ne confrunta cu provocările adaptării la acest mediu, fapt ce ne influentează sub toate aspectele vieții, iar în această ,,lupta-agresiune” de adaptare apare încordarea, tensiunea, constrângerea, solicitarea, un fel de ,,inamic public nr.1”,…dar totuși, această ecuație este inevitabilă și indispensabilă vieții, o ecuație cu rezultatul = factor de succes adaptativ. Și așa cum spuneam, când resursele noastre de adaptare sunt suprasolicitate, stresul devine nociv.
Așa că putem defini stresul ca un sindrom de adaptare, o reacție metabolică a organismului la factorii de mediu stresori, aceștia fiind, chimici, fizici, biologici, psihologici. Cu alte cuvinte, consumul excesiv de alcool, sau tutun este un factor de stres chimic, când e vorba de expunerea repetată la temperaturi scăzute sau ridicate, înseamnă ca suntem expuși la factori stresori fizici, o infecție, un virus poate fi un factor de stres biologic…etc.
În concluzie, trebuie să înțelegem că stresul face parte din viața noastră de zi cu zi și că trebuie să fim atenți la cantitatea factorilor de stres (disstresul), că este important să fim echilibrati, să ne odihnim, să fim pozitivi să trăim în consonanță cu noi înșine și cu mediul în care trăim!
Conceput și redactat de psiholog, Petre Pop
