Simt aceleași emoții ca fiecare părinte pentru trecerea într-un nou an școlar și reintrarea în clasă a băiatului mai mic și trăiesc bucuria reluării, din acest an școlar, a activității la catedră, ca profesor de istorie.
Personal, mă bucur că decidenții politici nu sunt chemați la deschiderea anului în unitățile de învățământ. Prezența politicului în Educație trebuie limitată la maxim, inclusiv când vorbim de desemnarea conducerilor unităților sau a inspectorilor școlari.
Învățământul preuniversitar suferă azi de pe urma greșelilor politicului din ultimii ani, de subfinanțare cronică și drept rezultat al unei serii de reforme care, departe de a pune lucrurile pe făgașul cel bun, mai degrabă au adus bulversare și impredictibilitate.
Sper, sincer, ca nota de plată pe care Educația e chemată să o achite azi, deși nu a fost un oaspete important la “masa” bugetului, să fie una temporară și să fie remediată după ce situația o va permite. Iar apoi să putem construi în Educație, să abordăm problemele de fond, serios și aplicat, cauzele care le-au generat și au permis perpetuarea acestora, ca și modul în care putem interveni pentru adresarea lor.
