Preotul, Alin Mazăre, de la Parohia Ortodoxă 3 “Sfintii Arhangheli Mihail si Gravriil” Campia Turzii, a evidentiat semnificatia sarbatorii de astazi – Inaltarea Sfintei Cruci.
“ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI
14 septembrie
Înălţarea Sfintei Cruci este cea mai veche sărbătoare ortodoxă închinată Sfintei Cruci, fiind trecută în rândul praznicelor împărăteşti. Ea se prăznuieşte în fiecare an la 14 septembrie. Această sărbătoare aminteşte de două evenimente din istoria lemnului Sfintei Cruci şi anume:
Al treilea înţeles al cuvântului cruce este acela, că fiecare din noi avem o cruce care reprezintă viaţa noastră cu bucuriile şi suferinţele ei.
Este important să ne facem semnul Sfintei Cruci, la începutul şi la sfârşitul lucrului nostru, la masă, la culcare şi la sculare. Să obişnuim copiii noştri să facă semnul Sfintei Cruci iar crucea va înălţa inimile lor din orice întuneric şi rătăcire. Să ne rugăm şi noi astăzi, către Cel de Sus şi să-I cerem, ca şi cei din Cetatea Sfântă: Mântuieşte Doamne poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.
Descoperirea între anii 326-335, la stăruinţa Sfintei Elena, mama împăratului Constantin cel Mare a Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. La 14 septembrie 335 a avut loc sfinţirea monumentalei biserici a Sfântului Mormânt, zidită de Constantin cel Mare, şi tot în această zi Patriarhul Macarie al Ierusalimului, a înălţat crucea în faţa mulţimilor de credincioşi, care s-au perindat prin faţa ei, atingând-o şi cinstind-o cu toată sfinţenia. Arătarea Sfintei Cruci se făcea, după aceea de două ori pe an, şi anume: la 14 septembrie şi în Vinerea Patimilor.
Al doilea eveniment pe care ni-L aminteşte praznicul Înălţării este aducerea Sfintei Cruci, luată de către regele Chosroes, al Perşilor, la 614, şi aşezarea din nou în biserica Sfântului Mormânt, de către împăratul Heraclius, la 629. În 14 septembrie, patriarhul Zaharia al Ierusalimului a înălţat-o din nou, spre vedere şi cinstire, în faţa credincioşilor.
Acest praznic al Sfintei Cruci ne oferă şi nouă un bun prilej de a putea vedea marele rol pe care-l are Crucea în viaţa noastră, a lumii.
Crucea, instrument de tortură şi semn de ocară, datorită răufăcătorilor care erau răstigniţi pe ea, se sfinţeşte prin sângele Mântuitorului Iisus Hristos, vărsat pe ea pentru mântuirea noastră, devenind nu numai un semn al biruinţei ci o forţă purtătoare de viaţă adevărată, pavază creştinilor.
Crucea este postamentul credinţei noastre ortodoxe. Fără cruce nu este nici creştinism, nici Biserică şi nici mântuire. Crucea şi Iisus. Prin El s-a distrus moartea, s-a dezlegat pactul strămoşesc, s-a prădat iadul, s-a dăruit învierea ni s-a dat puterea să nu ne temem nici chiar de moarte, s-a săvârşit întoarcerea la fericirea primară, s-au deschis porţile raiului, s-a aşezat firea noastră în dreapta lui Dumnezeu, ne-am făcut fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu (Mat. 5,45; Rom 8, 17; II Cor. 7, 3). Şi dacă ne-a răscumpărat prin cele ce a pătimit suferind răstignirea, însuşi obiectul de pedeapsă, crucea, a devenit altar sfânt şi semn al închinării noastre.
Evlavia creştină cinsteşte neîncetat acest semn al izbăvirii noastre. De la anul al 33-lea al erei creştine până azi şi până la sfârşitul veacurilor, credincioşii de pretutindeni s-au închinat şi se vor închina lui Iisus Hristos. Lui închină gândurile, rugăciunile şi cererile lor, făcându-şi semnul Sfintei Cruci, cerându-I ajutorul, sprijinul şi mântuirea.
Crucea lui Hristos a devenit de la început şi până la sfârşit iubirea lui Dumnezeu fără margini, prin care se înfăptuieşte începutul unei noi legături de viaţă între Dumnezeu şi om. Fapt care face pe Sfântul Apostol Pavel să spună: În adevăr „cuvântul cruce pentru cei ce pier e nebunie, iar pentru noi cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (I Cor. 1, 18).
Cuvântul cruce are trei înţelesuri:
Înţeles duhovnicesc, spiritual: înţelegem prin Cruce patimile şi moartea Mântuitorului Iisus Hristos. În acest sens Crucea este deci, puterea biruitoare, pentru că Iisus Hristos a biruit moartea.
Al doilea înţeles al cuvântului cruce este cel material, adică acela de cruce făcută din lemn sau alte materiale. Creştinii sunt departe de a vedea în Sfânta cruce numai materialul din care este făcută; cu toate că şi acest semn al crucii primeşte putere şi se sfinţeşte prin puterea crucii.”, a spus parintele.
