CÂMPIA TURZII – Medicul internist Lehel Csergo atrage atenția asupra uneia dintre cele mai mari probleme ale sistemului sanitar românesc: mecanismul „suveică”. Într-o postare recentă, specialistul explică modul în care pacienții sunt plimbați între cabinete și spitale, fără un responsabil clar pentru diagnostic și tratament, iar consecințele sunt resimțite atât de bolnavi, cât și de bugetul sănătății.
Ce este mecanismul „suveică”?
Conceptul descrie situația în care pacientul este trimis repetitiv de la un medic la altul: de la medicul de familie, la specialist, apoi la alte specialități, laboratoare și imagistică, pentru a se întoarce, în final, tot la medicul de familie. În acest proces, se repetă investigații, se irosește timp și bani, iar pacientul nu primește un plan coerent de îngrijire.
Potrivit lui Csergo, „medicul de familie ajunge să fie doar un operator de trimiteri”, pierzând rolul esențial de coordonator al cazului medical.
Cauzele fenomenului
Medicul identifică mai multe cauze pentru această practică:
- Frica de răspundere medicală – specialiștii evită să își asume decizii ferme.
- Fragmentarea specialităților – fiecare medic se concentrează pe propria arie, ignorând tabloul complet.
- Lipsa protocoalelor de colaborare – nu există o comunicare reală între diferitele specialități.
- Plata per serviciu – sistemul recompensează volumul, nu calitatea actului medical.
- Sistem informatic deficitar – istoricul pacientului nu este centralizat și accesibil.
Efectele asupra pacienților și sistemului
Acest mecanism duce la:
- Întârzieri majore în diagnosticare și tratament
- Creșterea costurilor și a numărului de investigații
- Scăderea încrederii în sistemul medical
- Apariția complicațiilor medicale din cauza lipsei unui diagnostic clar și rapid
Soluțiile propuse de medicul Csergo
În postarea sa, medicul adresează două întrebări esențiale:
- Dacă ar exista un contract direct între Casa de Asigurări și pacient, ar mai fi decontate toate aceste investigații inutile?
- Dacă s-ar introduce un sistem de co-plată (25% la medicul de familie, 40% la specialist), ar mai accepta pacienții să fie plimbați de la un cabinet la altul?
Aceste întrebări deschid un subiect sensibil despre modul în care se gestionează fondurile din sănătate și despre responsabilitatea atât a medicilor, cât și a pacienților.
