Într-o perioadă în care bugetul de stat este sub presiune, iar cheltuielile guvernamentale sunt din nou în centrul atenției publice, liberalul Cristian Ioan Haiduc, din Câmpia Turzii, aduce în discuție un moment-cheie din istoria recentă a guvernării: perioada Cabinetului Emil Boc.
🗣️ Într-o postare publică, Haiduc reamintește cu claritate câteva dintre măsurile drastice, dar fundamentale, luate în anii 2010–2012 pentru stabilizarea economiei României:
📉 Ce a făcut guvernul Emil Boc?
- Stoparea angajărilor în sistemul public (doar 1 angajare la 7 ieșiri)
- Eliminarea pensiilor speciale și aplicarea principiului contributivității
- Lărgirea bazei de contribuție la asigurările de sănătate
- Reducerea numărului de agenții guvernamentale
- Legea salarizării unice în sectorul public, cu ierarhie clară – pornind descrescător de la Președintele României
Cristian Haiduc subliniază faptul că multe dintre aceste măsuri au fost trecute prin angajarea răspunderii guvernului, într-un context politic extrem de tensionat, ceea ce a culminat cu demisia lui Emil Boc în fața unei iminente moțiuni de cenzură.
❓ Unde am fi fost azi dacă acele măsuri erau păstrate?
Liberalul lansează două întrebări retorice, dar profund actuale:
„1. Unde eram astăzi dacă aceste măsuri ar fi fost menținute până azi?”
„2. A fost Emil Boc un vizionar?”
💬 Reflecție politică sau avertisment?
Cristian Ioan Haiduc, cunoscut pentru stilul său direct și preocuparea constantă față de responsabilitatea cheltuielilor publice, reușește prin această postare să readucă în atenție nu doar o pagină de istorie recentă, ci și nevoia unei guvernări curajoase și coerente, bazate pe disciplină fiscală și respect față de contribuabil.
Într-o epocă marcată de promisiuni populiste și derapaje bugetare, întrebarea despre vizionarismul lui Emil Boc nu este doar despre trecut, ci devine o radiografie a prezentului și o invitație la un nou tip de responsabilitate în administrație.
🔍 RefleqtMedia.ro va continua să urmărească ideile și propunerile venite din partea liderilor politici locali, în special atunci când acestea aduc în spațiul public teme serioase, cu miză națională.
