Astăzi, 26 iunie 2020, sărbătorim Ziua Drapelului Național, motiv pentru care vă prezentăm o scurtă, dar interesantă, istorie a tricolorului pe care ne place să-l arborăm la „zi de sărbătoare” sau în întrecerile sportive sau, după caz, în momentul în care protestăm împotriva opresiunii corupției.
„Prin legea nr. 96 din 20 mai 1998[46], ziua de 26 iunie a fost proclamată drept Ziua drapelului naţional al României. În 1848, în această zi a fost emis Decretul nr. 1 al Guvernului Provizoriu al Ţării Româneşti, prin care tricolorul roşu-galben-albastru devenea Drapel Naţional.” – conform Enciclopedia României.
Însă istoria celor 3 culori care compun steagul țării și a heraldicii românești este mult mai veche și mai cuprinzătoare.
De-a lungul vremurilor, steagurile de luptă ale familiilor boierești din Moldova și Țara Românească au conținut elemente cromatice, însă cele mai multe dintre ele conțineau elemente de heraldică (precum acvila, crucea, luna și soarele etc) fie pe pânză albă, fie pe o pânză monocromă (roșu, albastru).
După cum puteți observa în imaginile de mai sus, care au fost preluate de la editura Corinth, familiile boierești din Țara Românească și Moldova au menținut, cu precădere, elemente de heraldică oarecum comune, cu cromatică roșie, albastră și galbenă.
Așa s-au născut primele steaguri tricolore din istoria națiunii noastre.
Ceea ce vedeți mai sus este steagul tricolor al Valahiei, din anul 1834. Este drapel de luptă, deoarece în perioada respectivă, la nivel internațional, Valahia era reprezentată de stema țării.
De partea cealaltă a Milcovului, în Moldova, culorile roșu și galben au fost aproape omniprezente pe însemnele naționale, alături de capul de bour, binecunoscut în heraldica moldovenească.
Însă, în mod paradoxal, din cauza domniilor străine care s-au perindat drept suverane peste Transilvania, stema Ardealului a fost, din cele mai vechi timpuri, cea care a însumat cele 3 culori ale actualului drapel național.
Stema de mai sus a fost adoptată printr-un decret emis de regina Maria Theresa a Imperiului Habsburgic, prin care era recunoscut Marele Principat al Transilvaniei. Documentul a fost emis în 2 noiembrie 1765 și, cu toate că fusese redactat și publicat de către ocupația străină, a RECUNOSCUT din punct de vedere cromatico-heraldic, apartenența Transilvaniei la istoria și cultura comună cu Valahia și Moldova.
Originea stemei de mai sus provine din secolul XVI, mai precis de pe la 1560, așa cum vom vedea mai jos:
După cum vedeți, tricolorul a fost aproape omniprezent în viața și însemnele celor 3 țări românești, astfel că … la 1848, revoluționarii munteni au afișat un tricolor orizontal, conținând motto-ul „Dreptate și frăție”.
Desigur, drapelul de mai sus a avut și o variantă verticală, care a devenit drapel național.
„Constituția din 1866 a României prevedea la articolul 124: „colorile Principatelor-Unite urmează a fi Albastru, Galben și Roșu”[54]. Ordinea și dispoziția culorilor au fost stabilite de către Adunarea Deputaților în ședința din 26 martie 1867. Astfel, potrivit propunerii lui Nicolae Golescu, ele au fost așezate întocmai ca la 1848[31]. Lucrările comisiei au continuat și în ziua de 30 martie și, în urma votului pozitiv al Senatului, s-au soldat cu adoptarea „Legii pentru fixarea armelor României”, la 12/24 aprilie 1867.
Potrivit acesteia, culorile drapelului trebuie așezate vertical, în ordinea următoare: albastru la hampă, galben la mijloc, iar roșul la margine, flotând. Stema țării era așezată doar pe drapelele armatei și cele princiare, în centru, cele civile rămânând fără stemă.[53]. Aceeași diferențiere era făcută și pentru pavilioanele marinei de război și a celei civile.
Raportorul Mihail Kogălniceanu, reprezentând și opinia lui Cezar Bolliac, Dimitrie Brătianu, Constantin Grigorescu, Ion Leca, Nicolae Golescu și Gheorghe Cantacuzino a subliniat semnificația noului stindard[55]:
„Drapelul tricolor cum este astăzi nu este (precum pretinde ministerul) drapelul Unirii principatelor. El este un ce mai mult: el este însuși drapelul naționalității române din toate țările locuite de români.”
Legea pentru modificarea armelor țării din 11/23 martie 1872 nu a schimbat aceste prevederi[53], doar modelul stemei, fiind adoptat proiectul propus de Ștefan D. Grecianu[56].” – scrie Wikipedia.org.
Drapelul adoptat fiind acesta:
Ei bine, această simbolistică națională a rămas, având continuitate până acum (cu excepția modificărilor de stemă, dar despre acest aspect vom discuta cu altă ocazie).
Iată cum, de 153 de ani, în mod oficial și constituțional, tricolorul învăluie năzuințele naționale românești, reprezentându-ne la orice nivel, național și internațional. Însă, după cum ați văzut mai sus, încă din perioada medievală, tricolorul veghează, tacut și protector, asupra românilor, reprezentând continuitatea poporului românesc în spațiul carpato-danubiano-pontic.
