Vizita președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la Londra, pe 1 martie 2025, vine într-un moment critic pentru relațiile dintre Ucraina și Statele Unite. După o întâlnire tensionată la Casa Albă cu președintele Donald Trump și vicepreședintele JD Vance, în care a fost acuzat de lipsă de recunoștință și refuzul de a negocia pacea cu Rusia, Zelenski și-a îndreptat rapid atenția către Europa. La Londra, liderii europeni și-au reafirmat sprijinul neclintit pentru Ucraina, subliniind diferențele tot mai mari dintre abordarea transatlantică a conflictului.
America divizată: Declinul sprijinului necondiționat pentru Ucraina
Întâlnirea lui Zelenski cu Donald Trump a ilustrat o schimbare majoră în politica externă americană. În timp ce administrația Biden a susținut constant Ucraina prin ajutor militar și economic, revenirea lui Trump la Casa Albă a pus sub semnul întrebării continuitatea acestui sprijin. Confruntarea verbală dintre Zelenski și vicepreședintele Vance a fost un semnal clar al frustrării noii administrații, care consideră că Ucraina ar trebui să fie mai dispusă să negocieze cu Rusia. Retorica lui Trump se aliniază tot mai mult cu o abordare izolaționistă, în care sprijinul pentru aliați este condiționat de interesele economice și politice americane, iar Ucraina devine un test al noii strategii.
Această schimbare a fost imediat speculată de Rusia, care a declarat că vizita lui Zelenski la Washington a fost un “eșec total” și că Ucraina se află într-o poziție vulnerabilă fără sprijinul necondiționat al SUA. Moscova încearcă astfel să consolideze narativul conform căruia Occidentul este fragmentat și că o pace negociată ar fi inevitabilă.
Europa unită: Londra reafirmă sprijinul pentru Kiev
În contrast cu poziția americană, Europa rămâne fermă în sprijinul său pentru Ucraina. La Londra, Zelenski a fost primit de premierul britanic Keir Starmer, care și-a exprimat sprijinul fără echivoc pentru Kiev, subliniind că pacea nu poate veni decât prin menținerea suveranității Ucrainei. Marea Britanie, unul dintre cei mai mari susținători ai Ucrainei încă de la începutul invaziei ruse, și-a reafirmat angajamentul de a furniza asistență militară și diplomatică.
Summitul european organizat la Londra a fost un semnal puternic că, indiferent de poziția SUA, liderii europeni nu intenționează să slăbească sprijinul pentru Kiev. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat că Ucraina trebuie să găsească o cale de a menține relații bune cu SUA, dar în același timp a subliniat că Europa trebuie să își asume un rol mai activ în securitatea continentală.
România, reprezentată de președintele interimar Ilie Bolojan, a reafirmat sprijinul său pentru Ucraina, pledând pentru consolidarea apărării regionale. Poziția României reflectă preocupările țărilor din flancul estic al NATO, care văd în menținerea unui sprijin puternic pentru Kiev o garanție a propriei securități.
Poziția Chinei: Neutralitate strategică sau oportunism?
China a adoptat o poziție rezervată în urma disputelor diplomatice dintre Zelenski și administrația Trump. Beijingul a promovat în mod tradițional o abordare a “neutralității strategice”, pledând pentru soluționarea pașnică a conflictului, dar fără a se poziționa clar de partea niciuneia dintre părți. În contextul în care SUA pare tot mai reticentă în sprijinirea Ucrainei, China ar putea vedea o oportunitate de a-și consolida relațiile economice cu Rusia, fără a deteriora complet legăturile cu Europa.
În același timp, Beijingul urmărește cu atenție reacția europeană, încercând să evalueze impactul acestei situații asupra relațiilor sale economice cu UE. Deși China a menținut legături comerciale cu Ucraina, sprijinul său a fost mai mult retoric decât material, ceea ce o diferențiază clar de SUA și Europa.
Concluzii: Un nou echilibru geopolitic?
Vizita lui Zelenski la Londra, în urma episodului tensionat de la Casa Albă, reflectă schimbările profunde din dinamica geopolitică globală. Europa pare mai unită ca niciodată în sprijinul Ucrainei, în timp ce SUA sub Trump își reconsideră angajamentele internaționale. Rusia speculează aceste divergențe, încercând să slăbească sprijinul occidental pentru Kiev, iar China își menține o poziție calculată, adaptându-se în funcție de evoluțiile globale.
Pentru Ucraina, provocarea majoră va fi să navigheze aceste schimbări și să își asigure sprijinul internațional necesar pentru a menține rezistența împotriva agresiunii ruse. Într-o lume în care echilibrul geopolitic este în continuă transformare, succesul său va depinde nu doar de alianțele tradiționale, ci și de capacitatea sa de a-și adapta strategia diplomatică la noile realități internaționale.
