În decembrie 1944, sublocotenentul Ion Mihai DRAGOMIR, pierea eroic, ucis de o schijă care l-a lovit în piept, pe frontul de la Gura Arieșului.
Pentru faptele sale de eroism, Ion Mihai DRAGOMIR a fost recompensat post-mortem, cu decorația „Steaua României”.
Pe de altă parte, jertfa supremă pe care a dat-o pe frontul de lângă Turda a fost o lovitură dură pentru familia sa, astfel că tatăl eroului „învățătorul pensioner” Ion Dragomir, a compus o poezie răvășitoare, intitulată „Durerea, dorul și gândul”.
„
DUREREA DORUL SI GINDUL !
In lumea asta am trait in durere si retras.
Ferit de ochii lumi .pe deal,la mine acasa
Afara sa aud vintul ce din Ardeal bate,
Durerea dorul si gindul ,d’acolo vin toate!
Noaptea’n somn cind visul trist un rau imi prevesteste,
Durerea’n suflet prinde din ce in ce a creste;
Dorul ma framinta si gindul greu ma apasa
Ioan Mihai ,fiul meu de mult n’a scris acasa!
Va fi cazut el ;in munti in codrii verzi de brad;
Pe dealuri sau in alta parte ,ori in spre.. Arad!
Ori va fi ramas pe cimpiile verzi cu flori si matasa,
Printre cei ce-au lasat jale,intristare si durere acasa!
De cite ori spre poarta ma uit cu foc si intristare
Deatiteaori, in suflet,se aprinde dorul tare;
Dorul ce ma duce ;pe munti ,dealuri si cimpii
Ca dorul ce leaga parintii de copii!
P’acelasi drum de jale;cimpii dealuri si munti,
Dorul negasindu-l se’napoiaza iar la parinti
Si gindul imi zboara pe drumul de jale si vis,
Sa –l intorc nu pot ;cruda soarta asa mi-a scris,
Vei pierde pe Ion Mihai bucuria,nadejdea toata
De durere,dor si gind san u mai scapi niciodata!
Dar iata ,cum a fost scris de soarta,intosmai s’amplinit
In Ajunul Craciunului , un extract de deces i-a venit,
De atunci ,sufletul meu , intristat este pina la moarte,
Ca de cel mai bun copil nu am avut parte!
Ion Mihai ,baiatul vessel ,dragut …ce ne distra prin cai,
A cazut eroic pentru Ardeal,idealul nostrum sfint;
De acum stiu, ca niciodata nu-mi va mai cinta
Chiar daca deosuta de ori,s’ar impramavira!
El a murit la Turda ,pe cimpia cu flori de matasa,
Lasind in sufletul nostru durere si mare jale in casa!
A murit pe locul istoricunde,cu multi ani in urma ,
Viata Domnitorului Mihai d,aceiasi dusmani se curma !
Demult,s’au intors vitejii din razboi,darEl nu mai vine…
Zadarnic,l-asteapta acasa :mama,fratii sicu mine:
Durerea,dorul si gindul nu pier din sufletul meu,
Ziua noapea,ma framinta si m’apasa tot mai grea;
De durere ,dor si gind voi scapa numai la moarte,
Cind se despart de suflet si pleaca in alta parte…!
Sufletul, la cer s’nalta,catre dreptul judecator,
Iar durerea , doru si gindul isi urmeaza drumul lor;
Asa de cind e lumea,durerea umbla pe pamint,
De cind pea dam si eva i-a pedepsit Domnul Sfint!
O ! sufletul meu sa avem rabdare pina la moarte,
Dupa o frumoasa zi urmeaza o frumoasa noapte;
Dumnezeu, fara ‘ndoiala a hotarit al nostru ceas,
Niciodata pe om nu-l trece,ceiace are de tras,
Durerea,dorul si gindul pe multe drumuri ma poarta:
Unul l-am numit de jale ,drumul trist croit de soarta ;
Altul, peste sate si orase-cimpii,dealuri, munti ….
Ba,demulteori pe ape,acesti tovarasi cladesc punti!
Cu cit trece vremea,in loc de uitare ,il pling tot mai des,
Fiul meu ce doarme moarte de erou la…Gura Aries;
A cazut cu cinste ,glorie, marire…pentru scumpa tara,
Sa-i fie,in veci ,eterna memoria,tarina usoara!
De cind el lipseste ,ca nu vrea sa mai vina …
Toate-mi par pustii:casa curte si gradina;
Cind se arata noaptea in somn ,il mingii usor in vis…,
Sa-mi alin durerea ,dorul si gindul de care am scris!
Nu-i cintec in lumen nu-i struna sa-mi sfarme
Durea ce’n suflet s’a prins;
Nici dorul sa-mi curme ,nici gindul sa’ntoarne .
Din drumul de jale si vis…!
Poiezie lirica cu caracter patriotic –religios-filozofic de
ION DRAGOMIR
Invatator pensioner
N.B. In poezia aceasta,cu emotiuni puternice si cu aceste
energice ,se expun sentimente dureroase si patriotice ,
al unui parinte cu inima si sufletul coplesite si vestejite de durere!
Aceasta poiezie este copiata din caietul lasat unei nepoate
de catre bunicul cu numele de mai sus .”
