Însumând decenii sau secole de la întemeiere, bisericile şi mănăstirile prezintă o mare
vulnerabilitate la incendiu, datorită construcţiilor, mobilierului specific, finisajelor interioare
precum şi vechimii amenajărilor. Adăugând la aceste elemente aglomerările de persoane prilejuite
de sfintele sărbători se poate aprecia că protecţia anti-incendiu a acestor lăcaşuri trebuie tratată cu o
atenţie deosebită din partea tuturor factorilor responsabili.
Având în vedere că în fiecare an românii sărbătoresc Naşterea Domnului, Anul Nou şi
Boboteaza, participând cu acest prilej la sfintele slujbe, trebuie luate o serie de măsuri pentru a se
elimina riscul producerii unor incendii, pagube materiale sau chiar pierderi de vieţi omeneşti.
Acestea constau în:
Folosirea lumânărilor, chibriturilor sau brichetelor numai în scopul şi locul destinat acestora.
Asigurarea corespunzătoare cu mijloace de intervenţie(stingătoare, rezerve de apă) cât şi
posibilităţi de utilizare a acestora.
Se menţin uşile de acces/evacuare în poziţie deschisă, în mod obligatoriu, pe timpul
slujbelor religioase cu public numeros.
Se interzice folosirea mijloacelor de încălzire defecte, supraalimentate cu combustibil
precum şi aprinderea focului utilizându-se lichide inflamabile. De asemenea se asigură
supravegherea sobelor şi a celorlalte mijloace de încălzire cu sau fără acumulare de căldură,
pe tot timpul funcţionării şi se întrerupe alimentarea acestora înainte de începerea slujbei.
Materialele şi substanţele combustibile se amplasează la distanţă de siguranţă faţă de sursele
de căldură ori se protejează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea lor.
Se interzice folosirea instalaţiilor electrice improvizate sau cu defecţiuni.
