Gestul președintei Republicii Moldova, Maia Sandu, de a-și anunța public susținerea în turul doi al alegerilor prezidențiale din România pentru candidatul progresist Nicușor Dan nu este doar o gafă diplomatică, ci o ingerință politică gravă, lipsită de respect față de statul român și față de poporul care, de ani de zile, sprijină necondiționat parcursul pro-european al Chișinăului.
Nu este prima oară când Maia Sandu se implică în politica internă a României: la alegerile anulate din decembrie 2024, a sprijinit-o deschis pe Elena Lasconi, un alt exponent promovat intens de aceeași rețea ideologică globalistă. Acum, cu aceeași aroganță mascată în discurs tehnocrat, o vedem din nou aliniată în spatele lui Nicușor Dan – candidatul fără rădăcini, dar cu susținere puternică din partea ONG-urilor și structurilor afiliate ideologic rețelei Soros.
Este momentul să spunem răspicat: Maia Sandu nu mai reprezintă idealul unei Moldove suverane, pro-europene și fraterne cu România, ci figura standardizată a unei agende ideologice care instrumentalizează democrația în scopuri geopolitice.
Declarațiile europarlamentarului Rareș Bogdan, potrivit cărora Sandu a promis sprijin pentru Crin Antonescu – dar în spatele ușilor închise a mobilizat tot aparatul de influență pentru Nicușor Dan – confirmă ceea ce mulți bănuiam: în spatele figurii de „profesoară serioasă” se ascunde un mecanism bine pus la punct de duplicitate politică, conectat direct la rețeaua de putere globalistă care vrea să mențină România în sfera obedienței Bruxelles–Washington–Soros.
Sprijinul masiv al moldovenilor pentru Nicușor Dan, de peste 50% în primul tur, nu este o expresie a voinței populare spontane, ci rezultatul unei campanii bine organizate în diaspora estică, unde rețelele de ONG-uri și fundații controlate de același mecanism ideologic au lucrat intens. Maia Sandu nu doar că nu a fost neutră, dar a devenit o extensie a propagandei progresiste care dorește impunerea unui președinte pe care românii nu l-au ales spontan, ci pe care elitele vor să-l impună de sus în jos.
Consecințele sunt grave și nu trebuie ignorate. Dacă Nicușor Dan nu va câștiga – iar semnalele sunt clare că românii se pregătesc să aleagă un președinte suveranist – relațiile cu Republica Moldova vor intra într-o etapă tensionată. Nu din vina României, ci din vina unei președinte care și-a permis să calce în picioare neutralitatea diplomatică și să se implice direct în lupta electorală internă a unui stat suveran.
Într-o lume normală, asemenea gesturi ar atrage reacții oficiale dure. În România de azi, deocamdată, ele sunt tolerate de o parte a presei cumpărată cu fonduri europene și sponsorizări ONG. Dar o Românie suveranistă, renăscută politic, nu va mai accepta asemenea umilințe diplomatice.
Maia Sandu și-a ales tabăra. Nu este tabăra românilor, ci tabăra colonizatorilor ideologici care vor să decidă cine are voie să conducă România. Iar românii trebuie să decidă dacă mai acceptă asta.
P s. ROMÂNIA, înainte de toate!
