Postările referitoare la Spital din ultimele zile au scos în evidență-din nou- ruptura existentă intre pacienți și furnizorii de servicii medicale, adică medici și asistente. Ceea ce nu e bine. Rostul nostru, a celor ce lucrăm in sistemul sanitar, este să-i facem pe membri comunității să se simtă in siguranța, să știe că au la cine apela. Și noi, medicii din spital, cu bune și cu rele cum suntem, chiar asta dorim. Altfel nu am avea nicio motivație să ne petrecem toate sărbătorile in spital. Nu banii ne motivează, mai ales că plata gărzilor se face după vechea salarizare nu după salariul actual, mărit.
Starea asta de tensiune este întreținută chiar de cei responsabili pentru bunul mers al Sistemului Sanitar: Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări. Intre Casa și spitale există reglementari stricte, forte amănunțite ( 480 de pagini!!!) cu ce se poate face si ce nu se poate face, ce se poate interna si ce nu se poate interna, cu valoarea decontată pentru fiecare caz in funcție de diagnostic, cu durata de spitalizare pentru fiecare diagnostic. In schimb între Casa de Asigurări si asigurat, adică pacient, nu există niciun contract scris, in care Casa se angajează să asigure decontarea anumitor servicii medicale. Casa nu se angajează nici să asigure accesul la aceste servicii.
La nivelul conștiinței colective se consideră că accesul la serviciile medicale este nelimitat iar vinovații pentru faptul că acest lucru nu se intampla sunt medicii. Dar concret nimeni nu știe pe ce se bazează aceste așteptări, in afară de medici nimeni nu a citit Contractul Cadru care reglementează furnizarea serviciilor medicale.
Care este soluția? Spargerea monopolului Casei de Asigurări de Sănătate și apariția unor asiguratori privați, cu un contract ferm intre asigurator și pacient prin care să se garanteze atât accesul la anumite servicii medicale cât și decontarea acestora.
