Tocmai am încheiat o întâlnire cu unul dintre cei mai respectați analiști politici de la Washington D.C., un expert autentic, invitat constant în emisiunile celor mai influente canale media americane. Discuția, profundă și incomodă, a început cu o întrebare care m-a pus pe gânduri: „Ce se întâmplă cu jurnaliștii independenți din România? De ce sunt cenzurați sau atacați tocmai cei care par să mai spună adevărul, în timp ce personaje cu agende ascunse continuă să influențeze opinia publică, pozând în analiști imparțiali?”
Această întrebare, venită dintr-un mediu unde presiunea pentru transparență e uriașă, scoate în evidență cancerul nevindecat din presa românească. Iar exemplul recent al lui Cosmin Gușă – care a îndrăznit să-l atace pe maestrul Ion Cristoiu – este simptomatic pentru această decădere.
Atacul lui Gușă împotriva lui Cristoiu nu este doar o ieșire isterică, ci o încercare clară de a decredibiliza una dintre ultimele voci oneste ale jurnalismului românesc. Ion Cristoiu a avut curajul să susțină și să difuzeze analizele veritabile ale unor persoane obiective din România, cei care refuză să se alinieze propagandei oficiale. Iar pentru asta, a devenit ținta unor personaje toxice, precum Gușă.
Dar cine este, în fond, Cosmin Gușă? Un traseist politic și mediatic notoriu, fost consilier al lui Ion Iliescu, apoi strategist de conjunctură pentru diverse tabere politice, Gușă s-a repoziționat de zeci de ori, fără nicio consecvență ideologică sau etică. A mimat profesionalismul, a simulat patriotismul și a cultivat în permanență o rețea de influență care a servit interese obscure.
Realitatea TV, televiziunea pe care a condus-o și a folosit-o drept vehicul de propagandă, a fost adesea criticată pentru tonul apropiat de propaganda rusă. Nu puțini au ridicat semne de întrebare privind apropierea lui Gușă de anumite structuri informativ-operative, unele dintre ele cu legături evidente în zona estică. Personaje promovate obsesiv de el, discursuri ambigue, invitați controversați – toate conturează un profil ce merită investigat serios, nu aplaudat.
Este cât se poate de posibil ca atacul său împotriva lui Cristoiu să fi fost dictat tocmai de această frică: frica de adevăr, frica de analize reale, frica de deconspirare. Pentru că atunci când vocile libere îndrăznesc să spună lucrurilor pe nume, întreaga construcție a imposturii începe să se clatine.
Ion Cristoiu nu are nevoie de scuturi. Istoria lui profesională, spiritul critic și independența sa intelectuală sunt greu de egalat în presa românească. Că un personaj ca Gușă se simte amenințat de Cristoiu spune mai multe despre slăbiciunile și vulnerabilitățile celui dintâi decât despre presupusele „greșeli” ale celui din urmă.
România are nevoie de curățenie în spațiul public. De delimitări clare între analiștii autentici și actorii cu misiuni paralele. Iar pentru asta, demascarea impostorilor, oricât de bine împachetați ar fi, devine o urgență națională.
P.s. România, înainte de toate!
sursa: https://www.facebook.com/share/p/1ZB5FdLE2Q/?mibextid=wwXIfr
