În săptămânile ce urmează, România va da unul dintre cele mai importante exemene de poltica externă din ultimele două decade. Aderarea la spațiul Schengen este fără îndoială cel mai important test pentru clasa politică de la București de după efortul accederii în Uniunea Europeană.
Deși acordul Schengen are un catacter tehnic, diferiți “parteneri” europeni ai României au încercat să conexeze acest dosar cu elemente de ordin politic. Astfel, aderarea la spațiul de liberă circulație a devenit o țintă în mișcare, de fiecare dată găsindu-se câte un stat care să ne traseze noi sarcini, evident în afara bazei de reglementare aplicabile acordului Schengen.
Chiar și în aceste condiții România a reușit să rezolve practic toate dosarele ce erau folosite ca pretext împotriva nostră. Am obținut un raport favorabil privind Legile Justiției din partea Comisiei de la Veneția. Am reușit ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare, după 15 ani. Nu în ultimul rând, delegația de experți ai Comisiei Europene venită recent în România pentru o evaluare tehnică a frontierelor țării noastre a constatat că standardul îndeplinit de România poate fi recomandat ca “bune practici” la nivelul întregii Uniuni.
Chiar dacă am rezolvat toate provocările de ordin tehnic și politic, am văzut cu toții că încă mai apare câte un actor care incearcă să speculeze tranzacțional (ca să nu zic șantajeze) acest obiectiv legitim al României. Toată clasa politică trebuie să înțeleagă că dacă vom rata examenul din data de 8 decembrie este posibil ca o astfel de fereastră de oportunitate să nu mai apară încă 10 ani de aici încolo.
Din informațiile pe care le am în acest moment, România are o șansă solidă de a soluționa favorabil acest dosar. A refuza țării noastre un drept legitim ar fi o mișcare profund greșită cu repercusiuni asupra solidarității UE. Nu cred că vrea cineva să-și asume declanșarea unui val de furie și dezamăgire la adresa UE într-o perioadă când Federația Rusă sapă la temelia solidarității noastre.
