Cine a avut norocul de a cunoaște oameni care sunt originari-sadea din comuna Luna, fie că vorbim despre Luna, Luncani sau Gligorești, au știut cât de îndărătnici și curajoși sunt aceștia, însă ceea ce puțină lume știe este faptul că ADN-ul colectiv al acestor cetățeni nutrește un amplu sentiment de curaj și dragoste de neam, așa cum istorisește psihologul, Petre Pop, în cea mai recentă publicație a sa.
„Povestea acestei bătălii este una eroică dar si romantică. Ea trebuie cunoscută de urmașii acelor viteji, cu speranța că acele vremuri nu se vor mai repeta.
După măcelul de la Mihalț din 2 Iunie 1848, evenimentele de la Luna din 12 septembrie 1848 constituie un moment de cotitură în revoluția românilor, precipitând convocarea si desfășurarea celei de a III-a Adunării Naționale de la Blaj, din 15 septembrie 1848, si implicit caracteristici ale unui război de eliberare națională pentru români.
Evenimentele de la Luna s-au produs ca rezultat al refuzului românilor de a recunoaște noua lege de recrutare introdusă de Ungaria și pe teritoriul Transilvaniei. Profitând de un viciu de formă (legea nu fusese sancționată de împărat), românii se opun hotărât recrutării într-o armată străină organizată cu scopul de a lupta împotriva propriilor interese naționale.
Luna se poate lăuda cu o veche tradiție de luptă, încă din timpul răscoalei din 1784, când locuitorii ei au fost denunțați Guberniului de către autoritățile comitatului Turda.
Prima comisie pentru recrutare sosește la Luna pe data de 5 septembrie 1848, însă fără a putea conscrie niciun singur recrut. Gheorghe HADA, Nuț HADA, Blag Giurgiu vor influența satul, în acest sens.
Atât în Luncani cât si în Gligoresti, comisia nu va reuși să recruteze pe nimeni.
Contele Thorotzkai Miklos, comitele suprem al comitatului Turda va lua hotărârea nefericită de-a înfrânge cu orice preț rezistența lunenilor deoarece considera localitatea drept una strategică în jurul ei gravitând alte șapte sate. Refuzul Lunei de a da recruti putea duce la generalizare aceste existențe în toată zona. În 6 septembrie 1848, comitetele suprem sosește la Luna somând populația să permită înscrierea recruților. Oamenii cer o păsuire până la 11 septembrie când se închide târgul de vite de la Turda, păsuire pe care contele este nevoit să accepte. Imediat, lunenii trimit un delegat la Blaj (pe Rusu Ioan zis Sucii), dar și la Sibiu.
De la Blaj și de la Sibiu, dar și de la Turda, Lunei primesc sfaturi contradictorii. Unii îi îndeamnă să se supună, alții se pare că încurajează pentru a se opune recrutărilor. Ei se pregătesc de asediu adună pietre într-un loc strategic numit ,,după curte’’, oblesc coase, ascut sape furci iar unii făuresc chiar lănci.
La 11 septembrie 1848 comitetele suprem Thorotkzai doar doi însoțit de vice contele Beteg Gabor și comisarii constrictori sosesc din nou la Luna și se instalează în curtea preotului până Iosif Coltor.
De data aceasta de data aceasta conscrierii i se opune Vasile Pogăcean. Mulțimea venită cu feciorii la conscriere părăsește comisia, ies în stradă. Cei doi înalți funcționari comităneși, cu toată autoritatea lor, abia dacă îi mai aduc în curte pe câțiva, mai slab de înger, dar când se Ștefan Dic, din stradă se aud strigăte: ,,Nu vă lăsați feciorii să fie înscriși, lăsați-i acolo pe domni!’’. Femeile care au îndrăznit să agite mulțimea (căci femeile instigaseră), au fost Todora Gro f *Mazăre* a lui Matei, Todosia Barta, Armanca si Maria, soția al lui Petre Ilea. Iscâdu-se un vacarm de nedescris, mulțimea părăsește definitiv locul de recrutare. Bineînțeles, la plecare, comitetele suprem amenință cu represalii încă în aceeași zi. Clopotele sunt trase într-o dungă și între exact se pregătește pentru existența. Contele Kemény Joseff din Luncani încearcă ultima manevră, îndemnându-i pe săteni să ceară clemență comitetele suprem pentru că acesta să nu aducă trupe. El este însă a lungul alungat cu vorbele: ,,Nu-l credeți spune minciuni’’ și el ,,ține cu nobilimea; el vrea numai să ne înșele’’.
Confruntarea devine astfel inevitabilă și iminentă. Satul se organizează pentru a deveni o fortăreață, se ocupă locul strategic prin care se putea împiedica intrarea soldaților și se ridică baricade. Semnalul de alarmă al clopotelor din Luna este preluat de satele din jur. Erau trimiși acolo și emisari care să aducă ajutoare. Grupurile care veneaun în ajutor cam (40-100 de oameni) erau foarte disciplinată, până în zori se adună aproape 1500 de luptători după cele spuse chiar 8000 din luna, Luncani, Grigorești, Grindeni, Gura Arieșului, Hădăreni, Chețani și Urca. Marele lor handicap era însă lipsa armelor de foc.
Dispozitivul de apărare era condus din casa preotului Nicolae Luneanu, unde se mai afla Iosif Coltor, preotul tânăr din Luna, Gheorghe Balogh, protopopul ortodox din Turda, Alexandru Grama, preotul din Grindeni și țăranul Ștefan Neamțul din Luncani. E semnificativ că în apropierea Lunii n-au existat diferențe confesionale între ortodocși și greco catolicii, ci dimpotrivă, o colaborare strânsă-doar sfaturi se ceruse greșit de la Blaj și de la Sibiu.”, consemnează psihologul, Petre Pop.
Nu întâmplător, comuna Luna este printre puținele localități rurale din Transilvania unde apar înscrise pe monumentele eroilor numele victimelor din Revoluția de la 1848.
