“Când mă doare ceva merg la medic, dacă cel de familie nu are program, normal mergi la garda sau urgenta! …am dreptul la sanatate garantat de Constitutie!”
Așa sună comentariul unei doamne la postarea mea din luna septembrie. Dar cât sunt de realiste aceste așteptări? Astăzi vă spun câteva lucruri despre gărzile medicilor.
Pentru început ne întoarcem în perioada României socialiste. Sănătatea era garantată pentru orice cetățean, nu existau asigurați și neasigurați. E drept că nici oameni fără loc de muncă nu existau. În acea perioadă pentru a se putea asigura continuitatea serviciilor medicale într-un oraș mic – cum este și Câmpia Turzii – toți medicii din zonă erau obligați să facă gărzi. Vorbim aici de medicii din spital, cei din policlinică, medicii de circă și cei de pe ambulanță.
Apoi din dictatură am trecut în democrație și lucrurile au început să se schimbe. A apărut Casa de Asigurări, au apărut asigurații și neasigurații, medicii de circă au devenit medici de familie, medicii din policlinică s-au privatizat iar cei de pe ambulanță au plecat la Cluj. Iar la gărzi au rămas numai medicii din spital – patru la număr pe Medicină Internă din Câmpia Turzii.
Dar câte gărzi are obligația să facă un medic?
” În unitățile sanitare publice cu paturi medicii care lucrează în secțiile sau compartimentele cu paturi asigură activitatea în cadrul timpului de muncă de 7 ore în medie pe zi, în program continuu sau divizat, astfel:
– activitate curentă de minimum 6 ore în cursul dimineții în zilele lucrătoare;
– 18 ore de gardă lunar;”
18 ore înseamnă o singură gardă pe lună. Patru medici, patru zile de gardă. Restul zilelor reprezintă ore suplimentare, reprezintă renunțarea la timpul liber, renunțare la sărbători, la familie. Și am acceptat aceste renunțări -atât eu cât și colegele mele- pentru aproape 20 de ani, făcând 6-7 gărzi/lună. Dar nu mai putem face atâtea gărzi, deoarece anii se adună și la noi, iar recuperarea după 30 de ore lucrate fără pauză este tot mai dificilă. În consecință trebuie să găsim medici care să participe la programul de gărzi. Prima alegere ar trebui să fie medicii din Policlinică . Doar că ei nici nu vor să audă de gărzi. Nici internistul, nici cardiologul, cu atât mai puțin diabetologul. Mai rămân medicii care sunt nevoiți să facă gărzi pentru bani – medici pensionari și medici tineri, proaspăt specialiști, care nu-și găsesc un loc de muncă stabil și trăiesc din gărzi. Cu ei completăm lista de gărzi. În fiecare lună facem echilibristică între nevoia de a avea lista de gărzi completată și asigurarea unui nivel decent al calității serviciilor medicale.
Cu câteva zile în urmă s-a relansat idea închiderii spitalelor mici. Închiderea acestor spitale nu va ameliora cu nimic calitatea serviciilor medicale din România. Din punctul meu de vedere singura soluție este dezvoltarea acestor spitale atât prin investiții in infrastructură și aparatură medicală cât mai ales prin angajarea unui număr suficient de mare de medici care să asigure servicii medicale competente la orice oră din zi și din. noapte și în orice zi din an. Dar pentru asta este necesară reformarea din temelii a sistemului sanitar românesc .
