Ieri, 10 septembrie 2025, a avut loc o agresiune aeriană asupra Poloniei, de către Federația Rusă. Astfel, mai multe drone de proveniență rusească au invadat spațiul aerian al Republcii Polone.
În acest context, RefleqtMedia a dorit să afle dacă o asemenea acțiune militară ar reprezenta un hazard sau un motiv de alarmă a Forțelor Aeriene Române.
Profitând, astfel, de expertiza partenerului nostru, de studiile sale de securitate și de colaborarea sa cu instituțiile de stat din Statele Unite ale Americii, am purtat o discuție cu Avram Marius GAL, fostul consilier al Ministrului Apărării Naționale.
Domnule Gal, din perspectiva dumneavoastră și, dat fiind experiența formală și non-formală acumulată în domeniul apărării și securității, care este poziția pe care ar trebui să o adopte România în raport cu cel mai recent incident geopolitic, în care drone ale Federației Ruse au invadat spațiul aerian al Republicii Polone, fiind doborâte ulterior?
R: România trebuie să reacționeze cu luciditate și fermitate. Nu e momentul pentru panică, dar nici pentru indiferență. Ceea ce s-a întâmplat în Polonia ne arată, încă o dată, cât de fragil este echilibrul de securitate la granițele noastre. Din postura de stat membru NATO, dar și ca vecin direct al războiului, mesajul nostru trebuie să fie limpede: suntem solidari cu aliații noștri, susținem apărarea comună și nu acceptăm ca spațiul aerian al unei țări aliate să fie încălcat, indiferent de circumstanțe.
- Considerați că se impune o convocare de urgență a Consiliului Suprem de Apărare a Țării?
R: Da, eu cred că este absolut necesară. CSAT nu e doar o formalitate birocratică, ci forumul unde se iau deciziile majore, unde se analizează la rece riscurile și se stabilesc reacțiile oficiale. Cetățenii au nevoie să știe că statul funcționează și că tratează asemenea evenimente cu responsabilitate maximă. O convocare de urgență ar fi nu doar un semn de seriozitate în plan intern, ci și un semnal extern de coerență și predictibilitate.
- Care sunt principalii actori care ar trebui să iasă în față pentru a da asigurări poporului român că spațiul nostru aerian nu va fi invadat?
R: În primul rând, președintele României – pentru că are și autoritatea constituțională, și obligația morală de a transmite calm și încredere. Apoi, ministrul apărării și ministrul de externe, care trebuie să explice, pe înțelesul tuturor, ce măsuri se iau și cum suntem protejați. În același timp, ar fi extrem de important ca NATO, printr-un reprezentant oficial, să transmită public asigurarea că România beneficiază pe deplin de protecția colectivă. E nevoie de un front unitar, de o voce comună.
- Există pericolul unei escaladări periculoase a conflictului din Republica Ucraina?
R: Din păcate, da, acest risc există. Orice război are propria lui logică a imprevizibilului. Cu toate acestea, Ucraina a arătat o rezistență incredibilă, iar sprijinul occidental a contat enorm. Escaladarea nu este inevitabilă, dar nici nu poate fi exclusă. Important e ca România să rămână vigilentă, să fie pregătită și să-și construiască scenarii de reacție pentru orice eventualitate.
- Ne putem aștepta la o confruntare NATO – Federația Rusă?
R: O confruntare directă între NATO și Federația Rusă ar fi un scenariu pe care nimeni nu și-l dorește, nici la Washington, nici la Bruxelles, nici la Moscova. Toată lumea știe că ar fi un dezastru cu consecințe greu de imaginat. Dar, tocmai pentru că pericolul există, trebuie să fim pregătiți și să întărim mesajul de descurajare. NATO este o alianță defensivă, dar tocmai caracterul ei defensiv obligă la fermitate.
- Este NATO (fără suport militar american) pregătită de o confruntare cu Federația Rusă?
R: Fără sprijinul american, NATO ar fi mult mai vulnerabilă. Trebuie să fim sinceri: Statele Unite reprezintă coloana vertebrală a descurajării militare. Europa are resurse, are industrii de apărare, dar nu are încă aceeași capacitate de reacție rapidă și nici aceeași forță strategică. De aceea România trebuie să continue să-și întărească parteneriatul cu SUA și să rămână un pol de stabilitate pe flancul estic.
