Maresalul, Ion Antonescu este una dintre cele mai controversate figuri din istoria Romaniei.
Vazut de unii drept erou, iar de altii drept fascist si criminal de razboi, nu este un secret pentru nimeni faptul ca Ion Antonescu si-a pus, in mod emblematic, amprenta pe natiunea romana.
Tocmai din aceste motive, executia sa, care a avut loc la 1 iunie 1946, la Jilava, ramane unul dintre momentele importante a istoriei post-belice a Romaniei.
“Executia mareșalului Ion Antonescu a avut loc pe 1 iunie 1946, la ora 18:03, la Jilava. Ion Antonescu ceruse să fie executat de armată, dar a fost refuzat. În momentul tragerii, Antonescu a salutat, după care a căzut. Șeful gardienilor l-a împușcat în cap cu revolverul, dar doctorul nu a confirmat decesul, așa că a mai fost nevoie de încă un glonț în piept. În ciuda acestor măsuri, Antonescu și generalul Vasiliu mai prezentau semne de viață. Seful gardienilor a luat o pușcă și a tras trei patru focuri în corpul lui Antonescu. Doctorul a constatat decesul mareșalului în jurul orei 8:15. Faptele petrecute în acest timp au fost prezentate într-un proces verbal, întocmit de Comisia constituită de Parchetul Tribunalului Ilfov, precum și înregistrate de câteva camere de luat vederi. Filmele se află la Ministerul Justiției.”, scrie wikipedia.org.
Ion Antonescu a devenit seful Consiliului de Ministri, la 6 septembrie 1940, intr-un moment in care Romania suferise mari pierderi teritoriale, ca urmare a Dictatului de la Viena.
El a fost primul si singurul prim-ministru al Romaniei, in perioada in care tara noastra a fost Stat National Legionar. Vice-premierul lui Antonescu, pana la rebeliunea legionara, a fost seful Legiunii Arhanghelului Mihail, Horia Sima.
Dupa rebeliunea legionara, Ion Antonescu a devenit lider de-facto al Regatului Romaniei, in ciuda faptului ca Regele Mihai I era pe tronul tarii.
La 23 august 1944, ca urmare a loviturii de stat data de Comunisti, maresalul Antonescu a fost arestat, apoi condamnat la moarte.
Ca urmare a arestarii sale, Romania a intors armele impotriva Germaniei Naziste, tara noastra recuperand teritoriile pierdute ca urmare a Dictatului de la Viena.
Antonescu a fost singurul maresal plin din istoria Romaniei.
De asemenea, au mai deținut gradul onorific de mareșal:
- Ferdinand I, prin citirea cărții de mareșal la 18 noiembrie/1 decembrie 1918[2].
- Constantin Prezan a primit drepturile, onorurile și avantajele materiale prevăzute de legea promulgată prin Decretul Regal nr. 998/13 martie 1924[3], iar pe 25 octombrie 1930 i s-a conferit demnitatea onorifică de mareșal[4].
- Alexandru Averescu a primit drepturile, onorurile și avantajele materiale prevăzute de legea promulgată prin Decretul Regal nr. 1678/1927[3], iar pe 14 iunie 1930 i s-a conferit demnitatea onorifică de mareșal[4].
- Carol al II-lea, la 14 iunie 1938 în baza Decretului Lege nr. 2451 privind crearea demnității de mareșal[5].
- Mihai I, investit pe data de 10 mai 1941 cu demnitatea de mareșal al României prin Decretul nr. 1354/09.05.1941, semnat de generalul Ion Antonescu[6].
Regele Carol I a primit pe 7 aprilie 1909 (cu ocazia aniversării a 70 ani) gradul onorific de feldmareșal german din partea prințului moștenitor Wilhelm, delegatul Germaniei la București.[7] De asemenea, Imperiul Rus i-a conferit pe 17 septembrie 1912 demnitatea de mareșal al armatei imperiale ruse. Înmânarea efectivă a bastonului de mareșal a fost făcută pe 28 noiembrie/11 decembrie 1912 la Palatul Regal de către Marele Duce Nicolae Mihailovici, camaradul lui din timpul Războiului ruso-turc.[8][9]
În România, Legea nr.80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare din Ministerul Apărării prevede că: Gradul de mareșal se poate acorda generalilor, respectiv amiralilor, de către Președintele României, pentru merite militare excepționale, în timp de război. [10]
