De fiecare dată, în ziua care deschide luna Aprilie, se cuvine să ne amintim de românii uciși, într-un adevărat asasinat în masă, de către grănicerii sovietici, un exemplu al “bunei vecinătăți” cu bolșevismul rus. Contextul a fost generat de raptul Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herței, în Iunie 1940, prin notele ultimative ale ministrului de externe sovietic Veaceslav Molotov. Începea prăbușirea României Mari, care va continua cu cedarea Nord-Vestului Transilvaniei către Ungaria și a Cadrilaterului către Bulgaria. În Bucovina, scindată acum între România, care păstrează partea sudică, și URSS, care ocupă zona nordică, se trăiesc adevărate drame familiale, membrii multor familii văzându-se separați de noua graniță româno-sovietică. În perioada imediat următoare raptului Bucovinei de Nord, cca. 7 000 de români scapă de chinul traiului în URSS-ul lui Stalin, trecând granița în România, cei mai mulți dintre ei clandestin. Cei care erau prinși de grănicerii sovietici erau destinați torturii și muncii forțate din gulagurile sovietice siberiene, de unde nu se mai întorcea multă lume.
La începutul anului 1941, NKVD, care va deveni ulterior KGB, a răspândit zvonuri în Bucovina de Nord că este permisă trecerea liberă a graniței cu România. Drept urmare, cca. 3 000 de români, din 14 sate de pe cursul superior al Siretului, au format o coloană de 2 km, îndreptându-se spre granița cu România. Mergeau spre țara lor cântând. Purtau în față un steag alb, icoane, prapuri și cruci de cetină. Erau oameni maturi, femei, bătrâni sau copii de vârste diferite, printre ei și bebeluși. Când au ajuns la 3 km de graniță, la Fântâna Albă, a început masacrul, soldații sovietici trăgând în coloană cu mitralierele, iar cavaleriștii sovietici spintecându-i cu sabia pe supraviețuitori.
Morți, muribunzi sau răniți au fost aruncați în gropi comune în care s-a aruncat var stins. Se spune că 2 zile s-a tot mișcat pământul din acele gropi, până când toți și-au luat rămas bun de la viața pământeană. Un masacru în masă, un adevărat Katyn românesc. Ultimele cercetări vorbesc de 1 000 de morți, mulți alții fiind risipiți în pustiurile fără de sfârșit ale universului concentraționar sovietic. Prigoana sovietică a continuat și după Fântâna Alba, 13 000 de români bucovineni fiind deportați forțat în Siberia, unde mulți și-au lăsat oasele. Veșnică pomenire!
Cine uită, nu merită!
Ciprian Doru RIGMAN
Deputat USR
