Încă de copil am fost învățat că bărbații nu au voie să lovească femeile și mereu am considerat că un bărbat care lovește o femei nu mai este neapărat bărbat, ci mai degrabă ceva androgin purtător de penis, dar fără curaj și fără onoare.
Obișnuiam să cred că fenomenul de violență domestică a fost abandonat, în special la oraș și în special în România epilată pe picioare a secolului XXI, în care bărbații devin din ce, în ce, mai efeminați.
Cu toate acestea, mai multe experiențe recente mi-au demonstrat că violența domestică este un fenomen care se perpetuează, încă … și nu doar în cazul bărbaților trecuți de 50 de ani, care „s-au format în comunism” și care se plimbă prin casă la bustul gol.
Nu, violența domestică este printre noi, indiferent de vârsta partenerilor de cuplu și indiferent de pregătirea lor. Așa se face că tineri de 20-35 de ani își lovesc partenerele, iar acestea (ca proastele) rămân în relație.
Femeie, dacă ți-a dat o singură palmă, poți să fii sigură, chiar să pariezi, că-ți va mai da una, astfel că să rămâi cu un bărbat violent este ca și cum ai sta lângă un vulcan activ, sperând să nu erupă.
Da, există femei care au darul de a te duce până la starea de furie în care să vrei să-i deșurubezi capul de pe umeri, dar dacă ești în compania unei astfel de femei, soluția nu este nici s-o dai cu capul de pereți și nici să-i arzi o palmă peste ochi, ci pur și simplu să pleci.
Dar problema este că, îndeosebi, bărbații cu accese de violență domestică sunt genul de oameni care se „combină” cu femei nu de drag, ci din dorința de a avea ceva constant de … F***T sau pentru că nu sunt în stare să-și facă o pâine unsă, darămite să calce, să spele, să se spele, să șteargă praful, să gătească sau să șteargă pe jos.
Din păcate trăim într-o societate în care bărbații încă își iau femei pe post de servitoare … pe care le mai și bat. Avem o cultură și o educație atât de proastă, încât violența domestică pare ceva normal pentru unii, dar nu este.
Astfel că, decât să trăiești lângă cineva care te bate, mai bine să trăiești singur(ă).
Ovidiu Bucur
