Prin 2018, PNL și Emil Boc anunțau triumfal, alături de primarii din Timișoara, Arad și Oradea (Robu, Falcă și Bolojan) înființarea Alianței Vestului, o structură politică cu obiective administrative:

 

 

Își făceau selfie cu viitorul regiunii de vest a României vorbind de:

 

 

Implicit, demersul înființării Alianței era și o recunoaștere a ineficienței statului român, prin structurile sale formale de a atrage fonduri europene și de a asigura dezvoltarea urbană din România.

 

Au trecut 4 ani și nimeni nu merge încă cu trenul de mare viteză de la Timișoara la Cluj, pentru simplu fapt că aceste nu există.

 

Absolut nimic din toate poveștile Alianței nu s-au întâmplat. Nu a fost atras niciun euro din fonduri europene, axele de finanțare fiind concepute oricum pe unități administrativ-teritoriale nu pe regiuni. Sigur că autostrada Transilvania, dacă va progresa, va fi prin proiecte și licitații realizate prin CNAIR și Ministerul Transporturilor.

 

Modernizarea căii ferate la fel. Sigur, reforma administrativ-teritorială sau descentralizarea nu a fost împinsă pe agenda publică niciodată și niciun investitor nu a venit convins de ședința foto a muschetarilor din vest.

 

Niciunul din domeniile menite dezvoltării accelerate – cultură, sănătate, educație, securitate sau infrastructură inter- și intraregională nu a fost influențat prin parteneriat pe hârtie între cele 4 orașe.

 

A fost doar un ieftin exercițiu de comunicare politică; ca atâtea altele; făcut de oameni târșiți prin politică – vânzători en-gros de cuvinte, iluzii și utopii.