570 de lei, atât valora telefonul mobil pe care un „puștan” de 21 de ani l-a furat de la un bătrân, în urmă cu câteva zile, pe Calea Victoriei din Turda.
Dincolo de senzaționalul întâmplării, fapta tânărului ar trebui să ne facă să reflectăm asupra necesităților societății.
Cât de sărac și, în egală măsură, ignorant trebuie să fi fost acel tânăr ca să-și riște libertatea pentru un rahat de telefon mobil în valoare de 570 de lei?
La această întrebare ne-ar putea răspunde condițiile de detenție din România.
Lunar, statul român cheltuie aproximativ 3000 de lei pentru asigurarea fiecărui deținut din penitenciarele țării. Vorbim despre oameni care aleg calea penitenciarului pentru a fi siguri că au un acoperiș deasupra capului, trei mese pe zi și lipsa grijilor date de taxe și impozite.
Este un cerc vicios, la care tot statul român ar trebui să-i pună capăt, fie prin impozitarea condamnaților la detenție, fie prin reducerea costurilor cu viața celor din penitenciare.
România este printre puținele state din Uniunea Europeană în care rata condamnaților care muncesc este mai mică decât media Uniunii … astfel administrațiile locale sau chiar fermierii nu pot beneficia de mâna de lucru pe care o reprezintă pușcăriașii.
Revenind la același cerc vicios, peste 46% din deținuții eliberați preferă să comită o recidivă pentru a reveni în închisoare… acolo nu au grija zilei de mâine, o are statul pentru ei.
