În urma discuțiilor recente cu lideri militari importanți ai administrației președintelui Trump, devine evident un adevăr pe care prea mulți l-au ignorat sau disimulat în ultimii ani: armata României are nevoie de o modernizare urgentă, una care să nu mai rămână la stadiul de promisiune politică sau paragraf într-o strategie națională, ci să se concretizeze prin fapte, investiții și reforme profunde.
În timpul mandatului fostului ministru al Apărării, discursul public era dominat de angajamente, parteneriate strategice și declarații de apartenență la structurile NATO. Dar, din păcate, realizările au fost modeste și punctuale, fără o viziune coerentă și fără o implementare reală a unui plan de modernizare sistemică. Infrastructura militară a rămas în multe zone învechită, tehnica este în bună parte uzată moral și fizic, iar resursa umană – pilonul oricărei armate – nu a fost nici motivată, nici valorizată la adevăratul ei potențial.
Astăzi, însă, avem un nou ministru al Apărării, venit dintr-un alt partid, cu un alt tip de legitimitate și cu șansa de a da acestui domeniu strategic un suflu nou, de profesionalism și curaj. Este un moment de cotitură. Nu mai este timp pentru tergiversări. În fața unei Rusii agresive, a unui război prelungit la granița de est a NATO și într-un context global tensionat, România trebuie să dovedească că poate deveni un pilon real de securitate regională, nu doar un stat de tranzit.
Modernizarea trebuie să înceapă imediat. Este nevoie de:
investiții masive în infrastructura militară (baze moderne, poligoane, centre de comandă interconectate);
dotarea forțelor armate cu echipamente moderne, de la sisteme de apărare antiaeriană la vehicule blindate și armament standardizat interoperabil cu cel NATO;
reformarea completă a sistemului de recrutare, selecție și pregătire, pentru a aduce în sistem profesioniști motivați, bine instruiți și loiali misiunii de apărare a țării.
Armata nu este doar o forță de apărare – ea este un instrument esențial al diplomației moderne. Puterea și pregătirea ei inspiră respect în cancelariile internaționale, deschide uși în parteneriate strategice și consolidează poziția țării în cadrul alianțelor. Fără o armată modernă, bine dotată și respectată, România nu poate avea o voce puternică în lume.
Totodată, militarii au nevoie de respect din partea clasei politice, nu de amăgiri și dispreț. Din păcate, am avut chiar cazul unui fost șef al Armatei Române ajuns prim-ministru, care, în loc să susțină camarazii săi și să aducă reforme reale, a uitat de unde a plecat și s-a transformat într-un obstacol pentru interesele militarilor, demonstrând că loialitatea față de partid a fost mai puternică decât datoria față de uniforma pe care a purtat-o.
Doar printr-o armată bine echipată și respectată, România își va putea reda mândria militară și va arăta lumii – și în special partenerilor americani – că este un aliat de încredere, nu doar un partener formal. Polonia a înțeles asta cu ani în urmă și a acționat. Acum e rândul nostru. Nu mai putem fi percepuți ca veriga slabă a flancului estic.
Este timpul pentru acțiune. Noul ministru are datoria – dar și ocazia istorică – să transforme armata României într-o forță modernă, pregătită, mândră și capabilă să-și apere cetățenii și să contribuie activ la securitatea lumii libere. Faptele trebuie să înlocuiască promisiunile. România nu mai are voie să rateze acest moment.
P.s. România, înainte de toate!
