Într-un climat public tot mai polarizat, în care fiecare decizie este rapid filtrată prin lentile politice, gesturile de normalitate instituțională ajung să pară excepții. Tocmai de aceea, decizia președintelui României de a face numirile la conducerea parchetelor conform propunerilor ministrului Justiției reprezintă un act de respect pentru litera și spiritul Constituției.
Indiferent de simpatiile sau antipatiile politice, procedura este clară: ministrul Justiției face propunerile, iar președintele decide în baza acestora. Nu este o chestiune de preferință, ci de arhitectură constituțională. Statul de drept nu funcționează selectiv și nici „pe simpatii”. El funcționează tocmai atunci când regulile sunt respectate chiar și atunci când contextul politic este incomod.
Criticile venite din partea unor actori politici și a unei părți a presei sunt firești într-o democrație. Dezbaterea este sănătoasă. Dar există o linie fină între dezbatere și negarea regulilor jocului. A cere ignorarea procedurilor constituționale doar pentru că propunerile vin din partea unui ministru provenit dintr-un anumit partid ar însemna tocmai politizarea pe care mulți declară că o combat.
Independența Justiției nu înseamnă blocarea mecanismelor constituționale, ci funcționarea lor corectă și predictibilă. Stabilitatea instituțională nu se construiește prin veto-uri informale sau presiuni mediatice, ci prin respectarea regulilor stabilite de legea fundamentală.
În momentele tensionate, liderii sunt judecați nu după cât de populară este o decizie, ci după cât de corectă este ea din punct de vedere instituțional. A respecta Constituția chiar și atunci când decizia este contestată este, în esență, o dovadă de maturitate democratică.
PS: Statul de drept nu înseamnă să câștige „ai noștri”. Statul de drept înseamnă să câștige regula. Iar regula trebuie respectată mai ales atunci când nu convine.
