În societatea noastră, vulnerabilitățile de personalitate pot fi amplificate și exploatate atunci când politica și puterea ajung să influențeze deciziile cu privire la resursele publice. Acesta este un subiect care a ajuns să afecteze profund comunitatea noastră, în special prin distrugerea unui loc drag inimilor noastre – Parcul Central, denumit și Parcul “Ionel Floașiu”.
Această bijuterie urbană, construită cu grijă și pasiune în anii ’80, în urma unei sistematizări urbane atent planificate și a creativității impresionante a arhitectului Raiciu Lucia și a sculptoriței Bolog Orlowski, este acum amenințată de un fenomen neplăcut – megalomania.
Cu părere de rău, ne-am trezit că memoria colectivă și afecțiunea pentru acest parc, care a fost mândria noastră timp de decenii, este acum în pericol.
Astfel, primarul actual, în goana sa de a-și pune amprenta proprie asupra orașului nostru, pare să uite complet valorile și amintirile care ne leagă de acest loc.
În loc să îngrijească și să protejeze această oază de verdeață, primarul a decis să o transforme într-o ‘pajiște cu pavele din beton’, un loc gri și fără viață. Toate acestea în numele proiectelor care, mai degrabă, par să aducă beneficii personale, decât celor din comunitate.
Deja s-a văzut că această nevroză politică a distrus și alterat ceea ce a fost o bijuterie a orașului nostru. Astfel, suntem martorii unei pierderi uriașe – nu doar a unui parc, ci și a memoriei afective a localnicilor. Totul în schimbul unui ‘cavou cenușiu’, un proiect ce pare a servi mai mult intereselor financiare decât celor comunitare.
Este timpul ca noi, ca cetățeni, să ne ridicăm și să ne apărăm patrimoniul și memoria colectivă. Trebuie să cerem transparență, responsabilitate și respect pentru valorile noastre. Împreună, putem opri nevroza politică care amenință să distrugă tot ceea ce ne este atât de drag.”
