Proiectul de rememorare a celor 100 de ani care au trecut în municipiul Câmpia Turzii, de la Marea Unire și până în prezent continuă cu deceniul al doilea.
„Prima Școală Română 1879 a fost instituția fundamentală a emancipării românilor din Câmpia Turzii.
Mica școală a fost construită din contribuția obștească și avea o sală de clasă și locuințe pentru învățători. Aceasta s-a înălțat prin clacă, piatra pentru fundație fiind adusă cu carele, din Săndulești, nisipul din albia Arieșuluiiar cărămizile s-au confecționat manual și s-au ars în cimitirul bisericii unite.
Declarată confesională, școala a funcționat 39-40 de ani sub dominația austo-ungară, luptându-se cu maro greutăți materiale, fiind întreținută de obștea parohiei, învățătorii fiind plătiți prin contribuție obștească.
Învățământul se face în limba română dar obligatoriu trebuiau să învețe și limba maghiară. Manualele folosite, caietele, rechizitele erau editate sub îngrijirea Episcopiei greco-catolice. Cărțile de școală tipărite în limba română erau procurate de librăria tipografiei Seminarului din Blaj, iar cele maghiare de la Budapesta și era plătite de părinții elevilor.
Materiile de învățământ erau: religia și morala, limba română (cititul și scrisul), aritmetica, geografia, istoria (Austro-Ungariei), elementele de fizică, elemente de istorie naturală, drepturile și datoriile cetățenești (elemente ale Constituției Austro-Ungariei), limba maghiară (scris și citit), legendar economic, higiena, cântul gimnastica și aplicațiuni practice (grădinărit).
Școala a funcționat în acest local până în anul 1918, când a fost preluată de statul român. Clădirea a continuat să fie folosită până în anul 1927 pentru clasele I-II, apoi a fost transformată în grădiniță
Prin activitatea desfășurată de cadrele didactice de-a lungul vremii, în jurul școlii române confesionales-a susținut o intensă activitate culturală, care a menținut trează conștiința națională și păstrearea limbii românești.
Ca mod de organizare școala funcționa în două despărțăminte: cursul regulat ”de toate zilele” de șase ani (clasele I-VI) la care veneau copii între 6 și 12 ani și care se desfășura dimineața până către ora prânzului, iar cursul de repetiție de trei ani, cu elevi de la 12 la 15 ani și care se ținea de două ori pe săptămână.
Dintr-o situație statistică a anului 1918/1919 a Școlii confesionale reținem următoarele date: la școală frecventau cursurile 99 școlari înscriși în clasele I-IV, dintre care 45 feciori și 54 fete, iar la cursul de repetiție era 44 școlari dintre care 21 feciori și 23 fete.
În arhiva școlii se păstrează pentru perioada 1878-1918 numele dascălilor Covrig Ioan – primul dascăl cu pregătire pedagogică, Gătic Ioan, Negruțiu Maria și Pintea Vasile, care era și cantor.
Această clădire prezintă o valoare importantă , deținând un loc de frunte în istoria localității. O căutare în trecutul ghirișan ne dezvăluie că aici, într-un timp care s-a întins pe o perioadă de patruzeci de ani la rând, a funcționat prestigioasa Școala Română , o școală cu character elementar, aflată sub patronajului bisericii românești.”, scrie consilierul județean, Petre Pop.
