Astăzi, în întreaga țară, s-a ținut un moment de reculegere în memoria plutonierului adjutant Păduraru Adrian, pompier în cadrul ISU Prahova. Acesta și-a pierdut viața în urma unei explozii devastatoare, petrecută în timp ce se afla în luptă cu flăcările, cu doar câteva săptămâni în urmă. O jertfă care arată, încă o dată, ce înseamnă să fii pompier în România: să ai curajul să te arunci în infern pentru a salva vieți, fără a cere nimic în schimb.
Pompierii sunt acei oameni care nu ezită nicio secundă atunci când cineva este în pericol. Ei nu au arme, dar se luptă cu focul, cu prăbușirile, cu apele învolburate și chiar cu moartea însăși. Fie că e vorba despre incendii, inundații, cutremure sau accidente grave, ei sunt acolo. Întotdeauna.
Când lumea fuge, ei rămân
Moartea plt. adj. Păduraru Adrian nu este un caz izolat. În România, de-a lungul anilor, pompierii au scris istorie prin sacrificiile lor. Cine poate uita tragedia de la Colectiv, când pompierii s-au aruncat în mijlocul flăcărilor pentru a salva zeci de tineri? Sau explozia de la Crevedia, unde pompierii au fost răniți grav în încercarea de a împiedica un dezastru și mai mare? Și exemplele nu se opresc aici.
Fiecare incendiu mare, fiecare accident grav, fiecare catastrofă naturală are în prim-plan oameni îmbrăcați în roșu, care își pun propria viață în pericol pentru ca alții să trăiască.
Cine îi protejează pe eroi?
Adesea, pompierii sunt priviți ca niște eroi invincibili. Dar și ei sunt oameni. Au familii care-i așteaptă acasă, au copii care se roagă să se întoarcă teferi, au colegi care tremură de fiecare dată când alarma sună.
Plutonierul adjutant Păduraru Adrian nu s-a mai întors acasă. La fel ca alți pompieri care și-au pierdut viața în lupta cu focul, el rămâne un simbol al curajului absolut.
Poate că militarii ne apără de invadatori, dar pompierii îi apără și pe militari. Ei sunt cei care intervin în caz de explozii, dezastruri sau accidente grave. Ei sunt cei care își asumă riscul suprem pentru a ne proteja pe toți.
Astăzi, întreaga Românie a tăcut o clipă în memoria unui erou. Dar, dincolo de tăcere, rămâne o întrebare: cum ne putem arăta recunoștința față de acești oameni? Pentru că, din păcate, memoria colectivă uită repede. Iar pompierii continuă să-și riște viața în fiecare zi, fără să aștepte laude sau recompense.
Când vedeți un pompier, amintiți-vă că el ar fi în stare să-și dea viața pentru voi. Fără să întrebe cine sunteți. Fără să ezite.
Foto: ISU Alba
