Căpușele sunt insectele care transmit printre cele mai multe boli infecțioase, fiind depășite în acest sens doar de către țânțari. Deoarece multe dintre parcurile și spațiile verzi din zona Turda – Câmpia Turzii sunt înțesate de căpușe, RefleqtMedia vă prezintă câteva sfaturi practice, în eventualitatea unei mușcături de căpușă.
Ce boli se transmit prin mușcătura de căpușă
Căpușele pot fi infectate cu diverși agenți patogeni pe care îi transmit gazdei în timpul procesului de hrănire. Bolile transmise de căpușe variază sunt diferite în funcție de speciile răspândite în diversele zone geografice de pe glob. În Europa, bolile pe care oamenii le pot lua de la căpușe sunt:
Lyme, boala mușcăturii de căpușă
Boala Lyme este cunoscută sub acest nume din cauza manifestărilor foarte nespecifice și foarte diferite de la o persoană la alta. Ea afectează întregul organism, iar simptomele mimează foarte multe afecțiuni, așa încât este dificil de diagnosticat.
Encefalita dată de mușcătura de căpușă
Este o infecție rară care afectează creierul și măduva spinării. Spre deosebire de boala Lyme, encefalita de căpușe este provocată de un virus (din familia flavivirusurilor). În România, aceeași specie de căpușe care transmit boala Lyme infectează oamenii cu virusul encefalitei: Ixodes ricinus.
Encefalita transmisă de căpușe este o boală gravă împotriva căreia nu există un tratament. Este disponibil, însă, un vaccin împotriva ei. Sunt 3 subtipuri ale virusului encefalitei de căpușe, iar vaccinul este eficient doar împotriva celui european (numit virusul encefalitei de căpușă de vest). Rata de protecție după vaccinare este de peste 95%.
Febra recurentă de căpușe
Este cauzată tot de bacterii din genul Borrelia, dar alte specii decât cea care produce boala Lyme. în Europa, sunt cunoscute cel puțin 6 specii de căpușe care transmit această boală, iar riscul endemic cel mai mare se află în partea mediteraneană a Peninsulei Iberice și în Asia Minor (Anatolia), potrivit Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC).
Simptome
Febra recurentă transmisă prin căpușă (prescurtată FRTC) are o perioadă de incubaţie cuprinsă între 3 şi 18 zile după muşcătura de căpușă și se manifestă prin febră înaltă apărută brusc (>39-40°C), care durează durează 3-6 zile. Alte simptome includ astenie intensă, cefalee, dureri articulare și musculare, redoare de ceafă, dureri abdominale, greaţă, icter, creşteri ale pulsului şi tensiunii arteriale. Uneori, pot să apară erupții sau leziuni pe piele.
Ce avem de făcut în caz de mușcătură de căpușă
Pasul 1. Examinarea corpului
De identificarea căpușei pe piele depinde într-o foarte mare măsură riscul de transmitere a bolilor. Cu cât o găsim mai repede, cu atât probabilitatea ca ea să ne infecteze se diminuează.
Pentru a transmite bacteria care provoacă boala Lyme, căpușa infectată ar trebui să rămână fixată în piele o perioadă de 24-72 de ore. De aceea, se consideră că o căpușă identificată și extrasă în primele 24 de ore de la atașarea pe piele este foarte puțin probabil să ne infecteze cu Borrelia burgdorferi.
„Ori de câte ori venim dintr-un parc, dintr-o pădure sau chiar din curtea propriei case, trebuie să verificăm dacă avem căpușe pe piele. Le găsim, în general, pe zonele de piele neacoperite cu haine, inclusiv pe scalp. Dacă reușim să găsim și să extragem căpușa în 24 de ore, nu există aproape niciun risc”.
Dr. Adrian Marinescu, medic primar boli infecțioase la Institutul „Matei Balș” din București
Virusul care provoacă encefalita de căpușă se transmite oricând din momentul în care își începe hrănirea cu sânge, prin salivă. Pentru celelalte boli transmise de căpușă nu s-a stabilit exact cât timp trebuie să treacă de la momentul atașării pe piele și până la infectare.
Pasul 2. Cum se scoate o căpușă
Înainte de a prezenta cum se îndepărtează corect o căpușă, este important de menționat că nu există nicio soluție la care putem apela pentru ca o căpușa să se desprindă singură din piele. Nici fosforul din bețele de chibrit, nici vaselina, acetona, oja, alcoolul sau iodul puse pe căpușă nu o vor îndepărta de pe piele. Din contră, riscăm ca aceste soluții iritante să o „enerveze”, provocându-i hipersalivație sau regurgitare. Procedând astfel, un eventual agent patogen are toate șansele să ne infecteze.
Obiectivul trebuie să fie îndepărtarea cât mai rapidă a căpușei, nu să așteptăm ca ea să se detașeze singură.
Nici soluțiile care, în teorie, „amorțesc” căpușa și fac extragerea mai ușoară, cu riscuri mai mici de infectare, nu sunt recomandate de medici. „Amorțirea căpușei prin diverse soluții nu este documentată științific. În indicațiile oficiale nu găsim această metodă”, spune dr. Marinescu.
Cum extragem singuri o căpușă
Dacă vă considerați siguri pe manevră, puteți extrage singuri căpușa, fie cu o pensetă cu vârf subțire (alta decât cea folosită la pensatul sprâncenelor), fie cu o pensetă specială pentru extragerea căpușelor, de tip cârlig. Iată cum se extrage căpușa:
- Prindeți căpușa cu penseta cât mai aproape de piele, ca în imaginea de mai jos, astfel încât să îi puteți extrage și capul. Dacă acesta rămâne în piele, riscul de infectare va fi mai mare, fiindcă saliva poate fi eliberată în organismul gazdei. Nu este o problemă dacă rămân doar cleștii, pentru că vor fi eliminați natural de organism, fără riscuri;
Extragerea căpușei la spital
Extragerea căpușei nu este o manevră complicată, dar dacă o considerăm astfel și nu ne simțim siguri, este de preferat să ne adresăm unui cabinet medical sau unui spital de boli infecțioase. „La Institutul «Matei Balș» primim pacienți în această situație. Avem și un circuit separat pentru astfel de probleme. Mușcătura de căpușe nu este considerată o patologie acută și nu este tratată la camera de gardă, dar avem secție de zi, pentru evaluarea și monitorizarea pacienților care nu au o problemă acută, iar căpușele pot fi rezolvate aici”, spune medicul infecționist Adrian Marinescu.
Sursa: Smartliving.ro
