Mircea Crișan a murit. Este un lucru cunoscut în Câmpia Turzii și în împrejurimi. A murit din cauza unei hemoragii cerebrale suferită ca urmare a unei căzături în propria curte. A murit pentru că ambulanța care trebuia să-i acorde primul ajutor era ocupată prin Petreștii de Mijloc, deși Serviciul Județean de Ambulanță a repartizat-o pe arealul Câmpia Turzii.
Cu tot respectul pentru familia defunctului, moartea sa putea să fie moartea oricui dintre noi, dar poate că ne păsa mai puțin dacă nu era vorba despre omul care a dat jos plăcuțele bilingve, atunci când marii politruci naționaliști, PD-L-iști și-au vândut sufletul la UDMR și au încălcat legea.
Vorbim de același om care a dat în judecată consiliul local pentru dreptul de a vorbi, pentru ca mai apoi hotărârea instanței să fie interpretată abuziv, atât de politicieni, cât și de cetățeni.
Este același om care și-a dat seama că nu e normal să plătești 100% canalizare dacă locuiești la casă și a dat în judecată Compania de Apă Arieș, câștigând.
Ei bine, de această dată cine va da în judecată pe cine ca să i se producă o reparație, cel puțin morală, defunctului Mircea Crișan? Va da, oare, vreun cetățean din Câmpia Turzii Serviciul Județean de Ambulanță în judecată pentru faptul că repartizează ambulanțele aiurea? Vor da, oare, cetățenii în judecată pe primarii din Viișoara, Tritenii de Jos, Luna, Ceanu Mare, Călărași, Frata etc care nu au vrut să se asocieze cu Radu Hanga pentru a susține financiar spitalul?
Nu … nimeni nu va da pe nimeni în judecată și probabil că vor mai muri mulți oameni, ca Mircea Crișan, din cauza prostiei sinistre din sistemul național de sănătate. Nu ne pasă, în definitiv, că a murit un om … atât timp cât acel om nu ne este rudă de gradul întâi … așa funcționăm noi, oamenii. Ne pasă doar când ne doare, iar pe prea puțini dintre noi îi doare că a murit un om în vârstă de 80 de ani, indiferent cât de mult a influențat acel om viața de la Câmpia Turzii.
Ceea ce este grav și ce nu poate fi trecut cu vederea este faptul că nu avem mai multe ambulanțe, mai mult personal medical și mai mulți bani investiți în sănătate. Umblă vorba prin urbea noastră că spitalul a înregistrat ceva excedent bugetar, pentru prima dată în istoria sa post-decembristă și, sincer, îl felicit pe Adrian Antal, dar și pe Dorin Lojigan pentru asta, dar dacă acel excedent nu se va vedea în niște investiții care să prevină repetarea dramei familiei Crișan, atunci „foaie verde” …
Dezvoltarea unei comunități, fie ea oraș sau țară, se face în mod armonios și unitar, dar „armonios și unitar” sunt doi termeni atât de îndepărtați de realitatea zilelor noastre încât pare că vorbesc despre romane științifico-fantastice și doar astfel de tragedii ne scot din propriile umbre și ne fac să belim ochii la realitatea morbidă în care trăim.
Cu Mircea Crișan n-am fost niciodată în termeni ok, pentru că era mai radical decât eram eu și nu voi face niciun gest de cinism sau ipocrizie să spun că mă doare dispariția lui, dar mă doare teama că în locul lui putea să fie cineva drag mie. M-am lovit de sistemul de sănătate, m-am lovit de prostologia din SJA, am așteptat 20 de minute după o ambulanță pentru o hemoragie, cunosc problema.
Dumnezeu să-i ierte pe cei care-și bat joc de viețile noastre, iar pe Mircea Crișan să-l odihnească în Raiul rebelilor sociali!
Semnează,
Ovidiu Adrian Bucur
