Într-o țară cu potențial turistic, agricol și industrial, cum este România, autostrăzile ar trebui să fie înfloritoare. Ar trebui ca infrastructura rutieră să fie fără cusur, astfel încât transferul de populație, resurse, materii prime și produse să fie făcute, pe șosea, fără probleme.
Cu autostrăzi făcute ca la carte, România ar depăși fără prea mari probleme țări precum Cehia, Polonia sau Slovacia, impunându-se clar ca un lider geopolitic regional.
Cu toate acestea, autostrăzile au rămas marea problemă a României. Recent, CNAIR a anunțat că loturile 3 și 4 ale autostrăzii Turda – Sebeș vor fi recepţionate „în momentul în care îndeplinesc toate condițiile impuse de prevederile contractuale”, fără să facă precizări clare despre detaliile tehnice care nu sunt îndeplinite la cele două loturi.
Transparența decizională este un punct nevralgic, care alimentează speculațiile și poveștile cu caracter de zvon și care, pe lângă lipsa unor căi rutiere viabile, înfurie populația, prin lipsa comunicării.
Avem nevoie de autostrăzi și avem neveoie de ele acum, nu peste 50 de ani. Avem nevoie de autostrăzi ieftine, nu de birocrație și căpătuială guvernamentală.
Tocmai de-asta consider că partidul care va promite cele mai mari investiții în infrastructura rutieră ȘI LE VA REALIZA, va putea conduce România 30 de ani, de-acu înainte.
Doar că, în România nu se prea realizează autostrăzi, că de promis a promis fiecare șleahtă de nenorociți care s-a perindat pe la guvernare.
Practic, nu există regiune din România în care să nu se protesteze PENTRU câte o autostradă, fie că e vorba de cea a nordului, cea a sudului sau autostrada Mureș – Iași, iar dacă vorbim despre autostrada Transilvania, ohohooooo, câtă cerneală s-a scurs despre această țeapă economică dată cu sprijinul șobolanilor de la Palatele Victoria și Parlamentului.
