fbpx
spot_img
spot_img

Ovidiu Adrian Bucur: “Unde sunt cei care nu mai sunt?”

spot_img
spot_img
spot_img

De citit

spot_img
- Advertisement -

Permiteți-mi, stimați cititori, să fac uz de unul dintre cele mai frumoase titluri ale poeziei românești, pentru a deschide prezentul editorial!

- Advertisement -
- Advertisement -

Trăimîntr-o perioadă pe care predecesorii noștri au prevestit-o încă de acum câteva zeci de ani… dar se temeau că vor veni zilele pe care noi le trăim. În perioada de astăzi a devenit mult mai important ceea ce spunem, față de ceea ce VREM să spunem  să transmitem sau să facem! 

Este o vreme a superficialității dusă până la limita penibilului și al pericolului, în care noi – cei care avem curajul de a gândi înafara cutiei… am devenit niște paria ai societății.

Vedeți dumneavoastră, la finele primului război mondial, soldații supra-expuși războiului, care erau atât de stresați și de obosiți din cauza expunerii condițiilor de război, sufereau de “shell shock” sau “șoc de război” … într-o traducere aproximativă.

Ulterior, după al doilea război mondial, aceeași condiție a fost transformată din punct de vedere verbal, devenind “oboseală de bătalie”. Apoi, după războiul din Korea, aceeași problemă mentală a fost descrisă ca… “stres cauzat de luptă” sau “combat stress”. În fine, după Războiul din Vietnam, limbajul a “evoluat”, iar definiția afecțiunii mentale care cândva era “șoc de obuze” … a devenit “sindrom de stres post-traumatic” ….

Astăzi, nici măcar nu i se mai zice denumirea completă… psihiatrii rezumându-se la un banal “PTSD”.

De ce? Pentru că societatea a “evoluat” și s-a transformat într-o societate în care nu se mai zice lucrurilor pe nume, ca să nu lezeze urechile blajine ale celor care conduc lumea asta.

Astfel am ajuns ca o grămadă de oameni să dispară și să fie înlocuiți cu termeni gentili, blânzi, care sunt mai ușor de asimilat… dar nu spun lucrurilor pe nume.

Deodată au dispărut toți BĂTRÂNII… și au fost înlocuiți cu… “vârstnici”, la fel s-a întâmplat cu “handicapații”… care au devenit “persoane cu nevoi speciale”.

Orbii au fost înlocuiți cu “persoane cu deficiențe de vedere”… doar că orbii nu au o “deficiență”… ORBII NU VĂD… DELOC!

Surzii au devenit persoane cu hipoacuzie, minimizându-se tot mai mult problema.

Pe scurt și în concluzie, societatea mănâncă tot mai mult CĂCAT pentru că societatea poartă fustițe, are gleznele la vedere și e sensibiluță la urechiușe!

Astfel, înlocuiește termenii, pentru că în mintea unora… mâncători profesioniști de CĂCAT (nu “rahat”… că rahatul e dulce și bun, iar căcatul pute), dacă folosim termeni mai “light” sau mai “soft” rezolvăm… ceva. 

Nu rezolvăm nimic, fraților! Să spui unui om că e bătrân sau handicapat sau orb sau surd NU E JIGNIRE! E o constatare a stării sale de fapt! La fel se întâmplă cu diabeticii… dacă le spui “persoane cu diabet” nu le scade glicemia… și nici nu li se rezolvă problema!

Comentarii

- Advertisement -
- Advertisement -

Alte articole

spot_img
spot_img
spot_img

Ultimele știri

Comentarii

%d bloggers like this: