După o perioadă în care am privit cu îngrijorare schimbările din societatea actuală, am simțit nevoia să fac mai mult decât să observ. Astfel, am ales să mă implic activ, înscriindu-mă în Asociația Părinți pentru Copii Câmpia Turzii și aplicând pentru o mobilitate din cadrul programului Erasmus.
Am avut bucuria de a fi selectată pentru mobilitatea desfășurată în perioada 2–6 martie 2026, la Valladolid, Spania, în cadrul organizației Galadriel’s World SL. Această experiență a fost, pentru mine, una cu adevărat specială, atât din punct de vedere educațional, cât și personal.
Am făcut parte dintr-un grup divers de participanți, însă ne-a unit un scop comun: dorința sinceră de a deveni părinți mai conștienți și mai prezenți în viața copiilor noștri. Am plecat fără așteptări clare, dar am descoperit un program bine structurat, care a îmbinat armonios teoria cu activitățile practice, bazate pe exerciții si jocuri de cunoastere simple, dar cu impact profund.
Tema centrală a cursului a fost autocunoașterea și răbdarea – două elemente esențiale în relația cu cei din jur, dar mai ales în relația cu propriii copii. Pe parcursul activităților, am reflectat la întrebări pe care, probabil, fiecare părinte și le pune la un moment dat: Sunt un părinte bun? Îmi ajut copilul să crească sau, fără să-mi dau seama, îi limitez experiențele?
Un instrument valoros pe care l-am primit a fost „Jurnalul părintelui conștient – Crescând cu creativitate, abundență și bucurie”, care m-a ghidat în procesul de reflecție și conștientizare.
Am înțeles mai bine cât de importantă este comunicarea autentică și acceptarea diferențelor dintre noi și copiii noștri. Diferenta intre opiniile noastre nu este neaparat rea. Nu există un model perfect de parenting, ci doar variante adaptate fiecărei familii. În același timp, am realizat cât de necesare sunt regulile clare și consecvența, acestea oferind copiilor siguranță și stabilitate.
Un aspect care m-a marcat a fost accentul pus pe empatie – nu doar față de copil, ci și față de noi înșine. Am învățat că eșecul nu trebuie evitat, ci înțeles și acceptat ca parte firească a procesului de învățare.
Într-o lume în care totul se desfășoară pe repede înainte, am redescoperit importanța ascultării active și a prezenței reale în viața copilului. Noi, părinții, suntem primul model pe care îl urmează, iar valorile și comportamentele noastre devin, în timp, ale lor.
Pentru mine, această experiență a însemnat o schimbare profundă de perspectivă. Am realizat cât de mult încercam să controlez lucrurile și cât de important este, de fapt, să construiesc o relație bazată pe încredere, echilibru și sprijin.
Am plecat din această mobilitate cu o intenție clară: să fiu nu doar un părinte, ci și un partener de drum pentru copilul meu.
Poate cea mai puternică realizare a fost aceea că, dincolo de toate, rolul nostru este să ne pregătim copiii să meargă mai departe… chiar și fără noi.
Georgeta Pușcaș
