Salina Turda nu este doar un obiectiv turistic celebru în Transilvania, ci și un loc care a inspirat imaginația unora dintre cei mai importanți scriitori români contemporani. Mircea Cărtărescu, considerat de mulți drept cel mai valoros prozator român în viață, a descris Salina Turda în termeni memorabili, surprinzând trecutul său dramatic, frumusețea tulburătoare și simbolistica aproape mitologică.
„Salina Turda este lucrul cel mai uimitor pe care l-am văzut în ultimii ani, la noi și aiurea.” – Mircea Cărtărescu
Salina Turda, între infern și miracol
În romanul său „Theodoros” (Editura Humanitas, 2022), Cărtărescu imaginează coborârea în salină ca pe o veritabilă pogorâre în iad. Prin cuvinte de o forță vizuală rară, el evocă drumurile prin galeriile de sare unde, altădată, erau duși ocnașii condamnați să cunoască suferința supremă:
„Acolo, la Turda, se afla ocna de sare în care năpăstuiții lumii acesteia cunoșteau iadul înainte de-a muri. Convoiul de ocnași pătrundea în subteran printr-un lung șir de galerii, la lumina făcliilor, care făceau ca pereții de sare să lucească asemenea steclei…”
Pereții strălucitori, brăzdați ca de ghearele unor zmei ai adâncurilor, icoanele săpate direct în zidurile de sare, stâlpii cu chipul Sfântului Anton – toate alcătuiesc o lume subterană halucinantă, între sacru și grotesc.
Mina Rudolf – „sala de tron a Satanei”
Mircea Cărtărescu continuă să descrie mina Rudolf din Salina Turda ca pe o construcție uriașă, comparabilă cu Hagia Sophia sau cu basilica San Pietro:
„Un ocnaș care fusese la Istanbul și intrase-n Hagia Sophia… spunea apoi că ocna Rudolf era încă mai necuprinsă. O vedeau acum de deasupra, ca pe sala de tron a Satanei, luminată de două focuri uriașe.”
Imaginea ocnașilor care coboară treisprezece etaje pe o scară de lemn răsucită adaugă un strat de dramatism aproape dantesc acestei descrieri. Totul capătă proporțiile unei viziuni apocaliptice – sau a unui purgatoriu terestru.
Sala Terezia – „fundul”, cu lacul subteran și umbrele morții
Coborârea continuă spre locul de muncă al ocnașilor, în sala Terezia, este o veritabilă coborâre în Infern:
„Acolo era fundul. Acolo vedeai o hală încă și mai mare, în care-ar fi încăput basilica lui Sân-Petru de la Roma, și care-avea-n mijloc un lac întins, pe care bărci negre de catran, ca luntrea lui Caron, duceau și aduceau ocnașii…”
Cadavrele plutind pe lac, peștii monstruoși cu mii de ace, păienjenii orbi și scolopendrele palide completează această frescă a groazei. Este o imagine teribilă, dar și impresionantă prin forța artistică a detaliului.
Salina Turda azi – un spectacol pentru ochi și suflet
Dacă descrierile lui Cărtărescu recuperează memoria dureroasă a salinei ca loc de suferință, realitatea turistică de astăzi pune în lumină transformarea ei spectaculoasă. Salina Turda este astăzi una dintre cele mai vizitate destinații turistice din România, cu atracții impresionante în sălile Rudolf și Terezia, lifturi panoramice, un lac cu bărci și un design care respectă monumentalitatea naturală a sării.
Dar vizitatorii de azi care citesc paginile lui Mircea Cărtărescu vor înțelege și substratul ei istoric, uman și aproape mitologic. Este un loc unde frumusețea se împletește cu amintirea durerii, iar modernul cu arhaicul.
Surse și lecturi recomandate:
- Mircea Cărtărescu, Theodoros, Editura Humanitas, 2022 – Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj: link catalog
- „Un drum la Turda”, articol semnat de Mircea Cărtărescu în Dilema veche nr. 659, octombrie 2016
