Dragi prieteni continuam călătoria cunoasterii cu un nou subiect,, mediocrul dispus”…
Meritocrație, performanță, profit, competență, specialist, performer…sunt cuvinte la ordinea zilei, rostite și răstălmăcite în mass-media, în spațiu social, economic, public și politic de factorii de decizie, dar și de influenceri zilelor noastre, însă de cele mai multe ori doar ca un pretext de imagine, nu din convingeri sau principii… pentru că dă bine la public, timp în care tolerăm cu stoicism mediocritatea, lipsa performaței. Paradoxal, nu?
Așa cum am mai spus-o, în perioada 2013-2015, am participat la un studiu, o diagnoză instituțională, realizată de un centru de evaluare și cercetare psihologică, un studiu ce a avut ca obiectiv principal stabilirea unor atribute culturale organizaționale, ale unei instituții publice administrative. Urmare a măsurătorilor psihologice, am constat un fapt interesant si anume că indivizii cu un scor scăzut al performaței profesionale, a aptitudinilor funcționărești, al capacității decizionale, sau al intereselor antreprenoriale….au unul foarte ridicat scor al amabilității, fapt ce se traduce printr-un sindrom de adaptare al incompetenților, care într-o instituție publică sau politică devin amabili ,,băiat de treabă”! Dar care sunt dispuși, conjunctural, nicidecum asumat să acceadă la funcții pe care nu le pot îndeplini funcțional,…pentru ei ascensiune profesională ca deziderat suprem e doar „ şefia”. Gregar spus, chiar dacă soacra mea este o femeie de treabă, asta nu însemnă că acestă însușire o recomandă să fie primar sau manager!
Va urma….
Conceput și redactat de psihosociolog, Petre Pop
