De-a lungul ultimului secol, o serie de voci – de la autori populari până la curente pseudo-istorice – au încercat să argumenteze că povestea lui Iisus Hristos ar fi o simplă replică a unor mituri mai vechi despre zei care se nasc miraculos, mor și revin la viață. În epoca internetului, aceste idei circulă cu viteză, iar teoriile despre „Iisus și Horus”, „Iisus și Mithra” sau „Iisus și Osiris” au devenit clișeu în anumite medii.
Dar ce spun studiile serioase? Ce arată analiza academică și istoria religiilor?
Paralele există, dar nu sunt ceea ce par
E adevărat că multe culturi antice au mituri despre:
- nașteri miraculoase,
- zei care mor și se întorc simbolic,
- figuri salvatoare sau restauratoare ale lumii.
Însă cercetătorii reputați – de la Raymond E. Brown și N.T. Wright, până la Paula Fredriksen și Larry Hurtado – arată clar că aceste paralele sunt de suprafață, iar contextul, conținutul și sensul sunt fundamental diferite.
În Egipt, Osiris revine ca zeu al lumii morților – nu ca ființă vie în trup, în istorie.
În Grecia, Dionysos este un zeu simbolic al naturii, al renașterii ciclice.
În Mesopotamia, Tammuz moare și revine în ritualuri agricole.
Iisus, însă, este prezentat ca o persoană istorică, într-un timp și loc precis, iar învierea Sa nu este ciclică, mitică sau simbolică, ci unică, corporală și definitivă.
Originile creștinismului: nu la templu, ci în istorie
Esența diferenței stă aici:
Creștinismul nu începe ca un mit, ci ca afirmație istorică transmisă de martori.
Primele comunități creștine – evrei monoteiști stricți – au afirmat imediat divinitatea lui Iisus, lucru fără precedent și aproape imposibil într-o cultură iudaică fidelă ideii unui singur Dumnezeu transcendent. Dacă Hristos ar fi părut o copie a zeilor păgâni, evreii primului secol nu ar fi murit pentru El – L-ar fi respins instantaneu.
Larry Hurtado numește această devotare timpurie față de Hristos, în interiorul monoteismului, „fenomen exploziv și inexplicabil fără o experiență reală a învierii”.
Nașterea din Fecioară: nu imitație, ci profeție
Spre deosebire de miturile păgâne, Evangheliile își ancorează narațiunea nașterii lui Iisus:
- nu în magie,
- nu în mit erotic,
- nu în ritual agrar,
ci în profeția biblică și teologia evreiască.
Nașterea din Fecioară la creștini este:
- un act al lui Dumnezeu, nu al altor zei,
- manifestare a sfințeniei și smereniei,
- împlinire a Scripturilor, nu reinterpretare de cult misteric.
Învierea: unică în peisajul religiilor
În vreme ce religiile antice vorbesc despre spirite ce rămân în tărâmul morților sau cicluri simbolice ale naturii, creștinismul proclamă ceva șocant pentru lumea antică:
Hristos a înviat fizic și definitiv, inaugurând destinul final al omenirii.
Această afirmație era atât de radicală încât nici iudaismul, nici lumea greco-romană nu aveau un precedent clar.
N.T. Wright subliniază:
niciun mit antic nu afirmă ceea ce afirmă creștinii – un om real, într-o perioadă dată, înviat corporal odată pentru totdeauna, ca început al restaurării creației.
De ce Iisus nu este o copie, ci unic
✔ Istoric, nu mitic
✔ Mărturisit de martori oculari timpurii
✔ Confirmat de martiri gata să moară pentru adevăr
✔ Înviere corporală și irepetabilă
✔ Cristologie „înaltă” apărută imediat, nu lent evolutiv
✔ Radacină iudaică, nu păgână
Cu alte cuvinte, Iisus nu este ecoul zeilor morți și renăscuți, ci Domn și Dumnezeu întrupat, realitate istorică și temelia unui mesaj care a schimbat lumea.
Iar dacă miturile păgâne suspină după mântuire, creștinismul proclamă:
Mântuitorul a venit.
Concluzie
Într-o lume care caută modele, simboluri și salvatori, Iisus rămâne unic prin ceea ce a fost, ceea ce a făcut și ceea ce a vestit. Miturile au vorbit despre speranță; Hristos a adus-o în istorie.
Nu copiază, nu repetă, nu imită.
El dă sens aspirațiilor antice și le împlinește, nu le derivează.
De aceea, pentru credincioși și pentru mulți istorici serioși, Iisus nu este o figură mitologică printre altele, ci Domn, Suveran și Sfânt — cu o moștenire vie, nu o legendă reciclată.
Și tocmai de aceea, după două milenii, mesajul rămâne același:
Hristos a înviat — cu adevărat a înviat.
