Într-o lume în care rețelele de socializare sunt principala îndeletnicire a oamenilor, nu mai pare atât de incredibil faptul că, în viața de zi cu zi, ne axăm mai mult pe viețile altora, decât pe viețile noastre, pe principiul “nu vedem bârna din ochiul nostru, dar vedem paiul din ochiul altuia”.
„L-ai văzut pe ăla? Ai auzit ce-a zis aia? Oare o înșeală ăla pe sotia sa?” sunt doar câteva dintre întrebările existențiale la care răspunde individul, în ultima perioadă.
Ne uităm la emisiuni-tabloid sau la reality-show-uri … toate sunt despre viețile altora. Stăm pe rețelele de socializare ca să vedem ce scriu/fac/gândesc alții.
Ne punem selfie-uri triste și poze pe net, ca să vedem câte aprecieri primim, toate acestea fiind manifestări ale unor oameni fricoși, lași, care au pierdut lupta cu sine și care nu mai au curajul să se privească în oglindă.
De altfel, să te privești în oglindă, în alt context decât cel de make-up este unul dintre cele mai grele lucruri pe care poți să le faci, iar asta deoarece ai toate șansele ca, privindu-te, să-ți descoperi vulnerabilitățile.
Defapt nu vrem sa le vedem, pentru că le cunoaștem, dar le ignorăm și nu ne place să vorbim despre noi decât ceea ce vrem.
Ne place să ne plângem de orice, dar nu ne place să vorbim despre faptul că suntem leneși, mincinoși, rău-voitori, lacomi.
De-asta apelăm la mentalitatea de „viața ăluia e mai interesantă” și considerăm că atât timp cât vorbim despre alții sau ne raportăm la alții, viața noastră așa imperfectă, cum e ea, poate să treacă, fără ca noi să facem efortul de a ne trezi, de a ne privi în ochi și de a ne întreba: „eu cine sunt?”
Ceea ce este, cu adevărat, magic – sarcastic vorbind, e faptul că avem toate șansele să ne treacă viața ca frunza pe apă, fără să fi învățat nimic, fără să ne fi privit măcar odată în oglindă și fără să ne remediem metehnele pe care le-am acumulat. Astfel, vom ajunge la vârsta la care omul se stinge, fără să acumulăm altceva decât plăceri pasagere, bârfe și experiențe… din viețile altora, iar asta este cel mai grav, deoarece viața nu se întoarce niciodată.
Dacă ai o singură viață, de ce să o irosești privind-o pe a altuia?
