În toate discursurile și în toată retorica publică a acestor zile se vorbește despre „tripla semnificație istorică” a zilei de 9 mai.
Ba mai mult, ca să ne arate cât de limbist e politicianul român, au pus „Ziua Europei” prima, apoi „Ziua Victoriei” și abia apoi Ziua Independenței de Stat a României.
Deoarece m-am săturat să stăm la mila Occidentului, profit de ocazie pentru a despărți firul în 4.
În primul rând, atât din punct de vedere cronologic, cât și a mândriei de a fi român, ar fi cazul să punem INDEPENDENȚA DE STAT pe primul loc, deoarece la 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu a citit DECLARAȚIA DE INDEPENDENȚĂ a poporului român față de Imperiul Otoman. La 10 mai, declarația a intrat în vigoare, prin proclamația regelui Carol I, un străin care a iubit România mai mult decât românii de astăzi!
În rest, celelalte două „semnificații istorice” sunt caca-pișu, limbă-n fund!
În cel de-al doilea război mondial, România A LUPTAT, pentru 2/3 din război, de partea GERMANIEI NAZISTE! Abia după 23 august 1944, când liberalii și țărăniștii au făcut pactul jegos cu comuniștii pentru îndepărtarea lui Antonescu, am trecut „de partea binelui”. Dar … ca să înțelegeți cât de mult „bine” ne-au vrut „aliații sovietici”, gândiți-vă la Bătălia de la Oarba de Mureș.
„Bătălia de la Oarba de Mureș a avut loc la 16 septembrie – 6 octombrie 1944 între Diviziile 9 și 11 Infanterie române și Divizia germană 8 Cavalerie SS, pentru cucerirea dealului Sângerogiu de lângă Oarba de Mureș, Mureș.
Diviziile 9 și 11 Infanterie române aparțineau de Corpul 6 de Armată al Armatei a 4-a Română. Comandantul Armatei a 4-a română era generalul rus Serghei Trofimenco care a trimis la moarte sigură 11.000 de soldați și ofițeri ai Armatei Regale Române să atace frontal.[1] Mareșalul rus Rodion Malinovski a fost cel responsabil de această bătălie și vinovat de acest masacru. Pierderile au fost de 6753 de soldați români: din care 897 uciși, 4118 răniți, 1738 dispăruți, conform istoricului militar Alesandru Duțu. [2].
Divizia germană 8 Cavalerie SS Florian Geyer (8. SS-Kavallerie-Division „Florian Geyer“ se afla în cadrul Armatei a 6-a Germană din Grupul de Armate Sud. Divizia germană 8 Cavalerie SS a fost ulterior distrusă împreună cu Corpul 9 de armată de munte SS (Croat) în Bătălia de la Budapesta din 29 decembrie 1944 – 13 februarie 1945.[3]”, cam atât „bine” ne-au vrut „aliații” sovietici.
Deci în 9 mai 1945, când Sovieticii cucereau Berlinul, militarii români n-au sărbătorit nicio victorie, iar chezaș acestui crez stau cuvintele regretatului General în Rezervă, Sever Mureșanu: „În 9 mai 1945 n-a fost nici o zi a victoriei, a fost ziua când am putut pleca acasă”.
Bun … acum despre Europa aia la care lingem cu atâta nesaț și care se spală pe picioare cu noi. În 1950, când Robert Schuman citea declarația vieții, românii erau la mila lui Stalin și nici dracu, din Occident, nu se gândea la soarta poporului nostru. După 1989, noi am tot așteptat „celălalt” val de aderare, pentru a putea face parte din „Marea Familie Europeană”, aia care ne tratează când cu curu, când cu coarnele și pentru care valorăm mai puțin decât jegurile de ucraineni, care ne-au masacrat confrații!
Nu în ultimul rând, haideți să lăsăm dracului globalismul și să ne focusăm la ȚARA NOASTRĂ, care e vândută de Ciolacu, Ciucă și Iohannis intereselor Europene. Importăm CEREALE de la ucraineni, ca să-i ajutăm să se bată cu frații lor, ruși. În tot timpul ăsta, Gheorghe și Ion, fermieri români, ajung să li se usuce grânele în hambar și să plece la muncă … în Europa.
Păi … România, când va conta pentru politicianul român? NICIODATĂ!
LA MULȚI ANI, ROMÂNIA! Că ai fost, cândva, independentă, iar acum poponarii în costume elegante te-au vândut pe o zeamă de ploșniță!
