spot_img

Atac în plină stradă! O ceată de „mascați” au luat cu asalt străzile din Buru

spot_img

Date:

Share post:

spot_img
spot_img

Șoferii care au străbătut Valea Arieșului, în zona localității Buru, au fost luați cu asalt de o ceată de mascați!

De fapt, este vorba despre procesiunea Băbăludei, unul dintre cele mai vechi obiceiuri de pe Valea Arieșului.

Băbăludele, Păpărudele sau Aleșii sunt obiceiuri ritualice, provenite din moși-strămoși, care anunță venirea primăverii.

Ritualurile, ce cuprind mai multe etape, încep cu trei zile înaintea evenimentului. Dacă Băbăluda urmează să descindă cu suita sa în sat, de exemplu, într-o zi de luni, așa cum s-au petrecut lucrurile anul acesta, când procesiunea a avut loc în 29 aprilie, a doua zi de Paște, din cauză că praznicul Sfântului Gheorghe, sărbătorit în 23 aprilie, s-a nimerit în Săptămâna Mare din postul sărbătorilor pascale, startul practicilor ritualice s-a dat vinerea seara. De atunci și până inclusiv în ziua evenimentului, unul dintre cei doi dobași a urcat deasupra satului Buru și, la capătul unei porțiuni povârnite, de la care începe Drumul Romanilor, a poposit în locul căruia localnicii îi spun În Piatră. Acolo, cocoțat pe o stâncă, dobașul a vestit,  din trompetă, venirea Băbăluzii. Ritualul, ce se aseamănă cu cele practicate de păstori la sărbătoarea Sfântului Gheorghe, pentru alungarea strigoaicelor care vor să fure laptele oilor, cu ocazia Împreunatului, sau pe cel al vacilor din gospodăriile sătenilor, se repetă trei seri la rând.

După prima strigare a dobașului încep pregătirile pentru asigurarea recuzitei necesare cetei conduse de Mutul Băbăluzii. În a doua etapă, ritualul prevede procurarea scoarței de cireș sălbatic din care se vor confecționa vesta Mutului și coiful, în formă de cilindru, ce va acoperi, pe de-a-ntregul, capul Măriuței. De îndeplinirea acestei sarcini, ca și a celorlalte îndatoriri prevăzute în derularea ritualului, se îngrijesc toți cei șase protagoniști care fac parte din distribuția evenimentului. Așadar, în cazul particular al ediției 2019 a obiceiului, sâmbăta, la amiază, interpreții rolurilor din Băbăluda au urcat deasupra satului, într-o pădurice, de unde au recoltat scoarța de cireș sălbatic.

După ce desprind de pe pom o bucată de scoarță netedă și fără găuri, tinerii o pun la păstrat în apa pârâului ce trece prin satul Buru. O lasă la înmuiat până în ziua următoare, când scoarța va ajunge la locul destinat confecționării costumației protagoniștilor ce vor interpreta Băbăluda.

În cea de-a doua zi a pregătirilor, pe la amiază, tinerii au plecat iarăși pe munte, pentru a tăia crengile înfrunzite de mesteacăn, din care se confecționează fustele personajelor principale, respectiv cea a Mutului Băbăluzii și a Măriuței, precum și măturile, incluse de asemenea în recuzita ritulului. Acțiunea a început la amiază, deoarece s-a făcut în prima zi de Paște, dar altfel crengile se taie mai pe înserat, pentru a evita veștejirea frunzelor, până a doua zi.

În Ziua Z, pregătirea vestimentației protagoniștilor începe de dimineață, pentru ca la amiază Mutul Băbăluzii și Măriuța, însoțiți de suita lor să poată descinde în sat, pentru a pune în practică obiceiul ce se desfășoară la Buru de cel puțin câteva sute de ani. Sus, deasupra satului, în Piatră, sau În Dos, unde se stabilește, în mod tradițional, cartierul general al Băbăluzii, pe lângă protagoniști, la pregătiri mai participă săteni cu experiență, care ajută la confecționarea recuzitei, mai ales a fustelor din crengi de mesteacăn și, îndeosebi, a pieptarului Mutului Băbăluzii și a măștii Măriuței, în cazul cărora prelucrarea scoarței de cireș necesită o îndemânare și o atenție aparte.

Primul personaj care intră în pâine, unul dintre dobași, coboară în sat imediat după adunarea protagoniștilor la cartierul general. Îmbrăcat complet în negru, spoit pe față cu o cremă ritualică, preparată din unsoare de porc, amestecată cu funingine, puse la fiert împreună, dobașul vestește în sat apariția iminentă a Băbăluzii și a cetei sale. Crainicul îi mânjește pe față, cu crema ritualică, îndeosebi pe adolescenții și pe copiii pe care îi întâlnește în calea sa. Superstiția spune că duhurile rele nu se vor mai putea atinge de persoanele mânjite cu acel amestec de unsoare de porc și funingine.

Alifia cu puteri magice

Ounsoare ritualică, oarecum similară cu cea întrebuințată la obiceiul Băbăluzii de la Buru, se prepară cu ocazia ”Alesului” ritual practicat de păstorii din Banat și din Transilvania. Asemănările Alesului cu Băbăluda încep cu perioada de desfășurare a obiceiului. Startul pregătirilor se dă în 21 aprilie, iar obiceiul în sine se desfășoară în 23 aprilie, cu ocazia sărbătoririi Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință. În după-amiaza zilei de 21 aprilie femeile prepară, pe dosul unui scaun sau pe o scândură curată, Untura de oi, pe care o dau păcurarilor, învelită într-o pânză, ca să o aibă la ei înainte de apusul soarelui, moment în care, se crede, pornesc strigoicile să ia laptele oilor neunse şi tot atunci debutează şi puterea tuturor relelor asupra oilor.

Untura oilor  se prepară din untură de porc negru, luată de lângă inima animalului sacrificat neapărat numai de Ignat, adică în 20 decembrie. Unsoarea destinată preparării Unturii oilor nu se topește, ci se sărează şi se păstrează într-o basma, legată în cruciş, cu marginile înăuntru, după care se afumă în coşul vetrei. Unsoarea astfel păstrată se amestecă, la timpul potrivit, cu usturoi, laptele câinelui, boz, leuştean, pelin, scai sau scaiete mare, urzică şi frunze de salcie sau salcă, cu mâţişori, culese în a 25-a zi dintre Paşte şi Rusalii, uscate și mărunțite, apoi amestecate cu untură de porc şi tămâie. Păstorii cred că plantele din amestecul respectiv vor ține relele la distanţă de oi şi de turmă.

Spectacolul

Până la coborârea Mutului Băbăluzii și a alaiului său în Buru, primul dobaș, care face de serviciu înainte de amiază, parcurge de mai multe ori distanța dintre cartierul general al Băbăluzii și sat.

Celelate personaje, Mutul Băbăluzii, împreună cu nevastă-sa, Măriuța, însoțiți de doi militari, care îi păzesc și de un dobaș, descind în sat în ziua de Sfântul Gheorghe, pe la amiază. O salbă de clopoței ce încinge brâul Mutului și pe cel al neveste-sii, Măriuța, dau de știre satului că Băbăluda se apropie. Cel puțin teoretic, membrii cetei  Băbăludei nu ar avea voie să-şi dea jos măştile până la sfârşitul obiceiului, camuflându-şi identitatea. Aceeași regulă, azi căzută în desuetudine, se întâlnește și în ceremoniile ritualice de inițiere, practicate în societăţile tribale extra-europene, în care recluziunea în pădure, asumarea probelor iniţiatice şi mascarea constituiau elemente sine qua non ale scenariului şi dramaturgiei de iniţiere.

Scoarța de cireș se regăsește și în vestimentația militarilor, ale căror centuri și diagonale sunt confecționate din învelișul trunchiului de copac, la fel ca și epoleții uniformelor. Conform opiniei unor cercetători ai obiceiului de la Buru, includerea militarilor în distribuția obiceiului Băbăludei derivă din structura social-culturală arhaică a iniţierilor pubertare, pe care s-au altoit o serie de influenţe ale societăţii dominante, în perioada austriacă şi austro-ungară. Aceste influențe provin din conjugarea caracterului cvasi-militar al riturilor de iniţiere practicate la trecerea adolescentului de la perioada adolescenței la statutul de adult şi instituţia propriu-zisă a armatei, în condițiile stagiului militar obligatoriu. Aşa s-ar putea explica prezenţa în îmbrăcăminte, la unele dintre variantele atestate arhivistic sau încă vii ale ceremonialului Băbăluzii, a unor accesorii cazone, ca de exemplu centurile și diagonalele.

În cazul particular al Băbăluzii alaiul măştilor vegetale colindă întregul sat, oprindu-se la fiecare poartă, unde Mutul Băbăluzii și Măriuța fac curățenie cu mături confecționate de asemenea din crengi înfrunzite de mesteacăn. Gazdele îi răsplătesc cu ouă. Dacă porțile nu se deschid, ceata Băbăluzii escaladează gardul, merge la cuibarul găinilor și se servește cu ouă direct de la sursă.

Pe lângă ouă, Mutul Băbăluzii și membrii alaiului său primesc și alte daruri, printre care și bani. Aceast ultim mijloc de plată îl folosesc, mai ales, șoferii mașinilor oprite pe drumul național Turda – Câmpeni, purecat de ceata Băbăluzii pe porțiunea ce trece prin perimetrul satului Buru. Șoferilor care nu consimt la plată, Mutu Băbăluzii le oferă, cu generozitate, prilejul de a-i admira simbolul fertilității, un falus uriaș, cioplit dintr-o creangă mai groasă de mesteacăn, ce face parte din costumația sa ritualică.

Imunitatea Băbăluzii

Pe durata sărbătorii, personajele mascate se bucură de libertate totală, un fel de  imunitate, practic nelimitată. Nimeni nu are dreptul să se supere pe Mutul Băbăluzii, pe Măriuța, pe militarii care-i păzesc sau pe dobași. Dacă cineva totuși se supără, nu are voie să-i pedepsească pe interpreți pentru acțiunile întreprinse de aceștia, ce pot merge de la violarea proprietății private, prin esacladarea gardurilor ce împrejmuiesc curțile caselor, până la stropirea cu apă și aruncatul în pârâu, mai ales al fetelor, dar și al băieților sau copiilor mai răsăriți, dacă Băbăluda sau cineva din alaiul său consideră necesară înfăptuirea acelei operații.

În unele sate, imunitatea personajelor care participă la procesiunile cu Băbăluzi, Moroi sau Goțoi conferă o tentă violentă evenimentului. Unde nu primeau darurile cuvenite, Goţoii loveau cu topoarele în porţi şi în stâlpii gardurilor, până căpătau ceea ce li se datora, sau murdăreau pereţii caselor ”pentru că lege contra lor nu se  pomeneşte”.

La plecarea dintr-o gospodărie, Băbăluda rosteşte adesea o formulă augurală, similară urărilor de Crăciun şi de Anul Nou. Acest ritual se întâlnește în variantele de Băbăludă practicate în Deleni, Miceşti, Hăşdate şi Buru, toate din județul Cluj. Chiar dacă majoritatea relatărilor nu menționează explicit textul urării, udarea reciprocă cu apă, atât a personajelor ce interpretează obiceiul Băbăluzii cât și a beneficiarilor, are o valoare augurală implicită, puternică din  punct de vedere ritual.”, scrie Emil Hălăștuan, în Revista ECOURI

Se spune că ritualul Băbăludei își are originile în ritualurile de inițiere din Africa de Est. 

Piatră, deasupra satului, pe locul unde începea vechiul drum roman, şi  petreceau la foc, bucinând din timp în timp. Interpreții ritualului trebuiau să aibă o anumită vârstă. De obicei, pentru transpunerea în practică a datinii Băbăludei se alegeau tineri aflați la vârste din preajma sorocului plecării în armată. 

Comentarii

spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img

Related articles

Noi detalii despre incendiul de pe A10

*Intervenție pentru stingerea unui incendiu care a cuprins un autoturism pe autostrada A10*   O autospecială pentru stins incendii a...

Incendiu auto langa Manastirea Dumbrava

O masina a luat foc, in aceasta dimineata, pe Autostrada A10, langa Manastirea Dumbrava. "Incendiu autoturism pe autostrada A10...

Iata cine este barbatul gasit MORT in padure la Ciurila

La data de 21 aprilie a.c., în jurul orei 11.30, Poliția municipiului Cluj-Napoca a fost sesizată cu privire...

Cadavru descoperit intr-o padure din Ciurila

La data de 6 mai a.c., în jurul orei 11.30, Poliția municipiului Cluj-Napoca a fost sesizată de către...
spot_img

Avancronica etapei a 19-a din Liga a 4-a Cluj

Astăzi sunt programate meciurile contând pentru etapa a 19-a din Liga a 4-a la fotbal, județul Cluj. După 18 etape, clasamentul se prezintă astfel: # Echipa M V E I GM GP P 1 A.C.S. SUPPORTER...
%d bloggers like this: