Am avut șansa de a purta, astăzi, o discuție cu o doamnă profesoară. O discuție scurtă, dar foarte cuprinzătoare, despre cât de retardați sunt unii elevi și cum nu se face nimic în legătură cu ei.
Și-mi zicea doamna „acum fac pe nebunii la ore, dar după ce or ieși de pe băncile școlii, ce s-o alege de ei”… la care i-am răspuns simplu „asta, deja, nu mai e problema dumneavoastră”.
Vedeți voi, dragi cititori, educația și formarea unui individ se face după principiul odgonului. Cine știe ce este un odgon, bravo, cine nu știe, vă explic: știți funiile alea groase cu care se andochează (parchează) vapoarele alea mari prin porturi… ei alea sunt odgoae. Dar firește că un odgon nu poate fi manevrat de către un om, cu mâinile goale, așa că funiile alea groase sunt legate de niște funii mai subțiri și mai subțiri, până ajung la dimensiunile care pot fi manevrate de om. Și așa, trăgând de funia subțire, reușești să tragi funia groasă și să parchezi vaporul.
Revenind, principiul odgonului în formarea individului spune clar: DE EDUCAȚIA PRIMARĂ, DE BAZĂ, A OMULUI E RESPONSABIL MĂ-SA ȘI TA-SU. Apoi e responsabilă școala, apoi liceul, facultatea și, ultima dată, statul.
Dacă tu, ca părinte, ai dat greș în a-ți educ plodul și, după 6 ani de stat alături de tine se comportă ca un cretin zvăpăiat, care nu știe de reguli, de bun simț, de nimic, șansele ca și școala să dea greș sunt IMENSE… apoi, în unele cazuri speciale, copilul pe care tu n-ai reușit să-l educi s-a transformat în minorul sau adultul pe care-l educă statul. Cum? Păi fie prin sistemul național de corecție (așa, știți voi), fie prin… sistemul național de penitenciare.
Problema cea mare în România și, de altfel, în majoritatea țărilor Occidentale, „civilizate” este că unii fac copii din trei motive: 1. Orgoliu (fac și eu copii să-mi duc sămânța mai departe), 2. Să aibă cu ce se mândri, 3. Să aibă cine-i ajuta la bătrânețe.
Ei bine, dragii mei adulți care aveți abilitatea de a procrea, dacă tu, după alea 3-5 minute de extaz pasional (sau viol în unele cazuri extreme) nu-ți EDUCI COPILUL și nu-i acorzi TIMPUL ȘI ATENȚIA NECESARĂ, copilul tău va căuta acea atenție necesară de pe la alții, de obicei fiind un claun în clasă și un prost pe stradă.
Apoi… va ajunge, în unele cazuri nu neapărat extreme, să „beneficieze” de educație din partea Sistemului Penitenciar din România sau din alte țări. Ei bine, dacă ai destul ghinion încât copilul ăla mic pe care tu l-ai ignorat să devină un recidivist, ori își va petrece restul zilelor în pârnaie, ori va muri, prin diverse „combinații”… și uite așa, n-ai nici cu ce te mândri, nici cine să-ți aline bătrânețile, decât maxim o poză cu copilul tău când era mic, încă nu era prost, voia să-l ajuți și tu l-ai ignorat!
Fiți responsabili!
