fbpx
HomeOPINIEEditorial„Anii noștri schingiuiți”
spot_img
spot_img

„Anii noștri schingiuiți”

- Publicitate -
spot_img

Iuliu Maniu, Lucrețiu Pătrășcanu, Gheorghe Brătianu, Corneliu Coposu, Nicoleta Bruteanu, Mircea Vulcănescu, Nicolae Steindhart, Ion Mihalache … mergeți în fața mormintelor acestora și a mulți, enorm de mulți alții și vorbiți-le despre „statul paralel” și despre cum corupții de astăzi se simt hăituiți.

Spuneți-i lui Mircea Vulcănescu, cel mai bun ministru al economiei din istoria României, care a construit un buget IMENS pentru o Românie post-belică, pentru ca apoi să fie omorât de comuniști, despre un maimuțoi cu impresii de Don Juan, care a furat câteva zeci de milioane de lei, pentru ca apoi să solicite azil politic în Madagascar.

Spuneți-i lui Lucrețiu Pătrășcanu, care a murit pentru că a declarat: „înainte de a fi comunist, sunt român”, despre un chelios infect care laudă maneaua lui Guță sau despre un deputat jegos, care ar pune mitraliera pe „căpșunari”.

Spuneți-i Nicoletei Bruteanu, care a fost bătută, schingiuită, i s-au scos dinții pe viu, pentru că a scris la un ziar țărănist și a fost prietenă cu Iuliu Maniu, despre două zdrențe care, după ce au dat tunuri de zeci de milioane de euro, au solicitat azil politic în Caraibe.

Spuneți-le părinților Danil de la Rarău și lui Nicolae Steindhart, care au murit în închisori, pentru că nu s-au lepădat de credința ordotoxă ca să se închine la „icoana” lui Stalin despre popi bășinoși, care conduc mașini de sute de mii de euro și au averi impresionante și conduc alaiurile politice în campaniile electorale.

Spuneți-le lui Iuliu Maniu și Ion Mihalache, dumnezeii țărănismului românesc, care au murit în închisori pentru „păcatul” de a fi creionat o ideologie 100% românească, despre un oportunist politic care s-a cocoțat pe ruinele PNȚCD-ului pentru a-l vinde pentru o sinecură unui partid din cealaltă parte a eșicherului politic.

Maniu a murit în 1953, după 5 ani de iad, bătăi, umilințe, torturi și atrocități, iar poza din începutul acestui articol i-a fost făcută cu doar câteva luni înainte de a murit. (observați ochiul vânăt și expresia resemnată – omul știa că va muri).

De ce am făcut aceste comparații? De ce am folosit acest titlu de articol și de ce fotografia atașată (care este a marelui om politic, Iuliu Maniu, ucis de comuniști, la Sighet)?

Pentru că astăzi, 14 mai, este ziua națională de comemorare a tuturor românilor uciși sau schingiuiți în pușcăriile comuniste.

Nu știam eu, dar mi-a spus un liberal și am rămas înmărmurit, rememorând poezia „Liturghie”, scrisă de Andrei Ciurunga, ale cărei versuri le-am auzit prima dată cântate de Tudor Gheorghe, în concertul „Cu Iisus în Celulă”.

Citind versurile acelei poezii, precum și a multor alte creații scrise de românii cu talent de poet, care și-au mâncat zilele și sănătatea în pușcăriile comuniste, îți vine să râzi și să scuipi cu scârbă către jegurile de astăzi, care „nu suport condițiile de detenție”.

În 1948, în doar o săptămână, au fost arestați 10.000 de români (preoți, avocați, doctori, jurnaliști, scriitori) toți cu același păcat – acela de a nu fi comuniști.

Din cei 10.000 TOȚI AU FĂCUT PUȘCĂRIE GREA și, ca să vă faceți o idee despre condițiile de detenție, luați în considerare că, din punct de vedere a pedepselor și atrocităților suferite, pușcăriile comuniste de la Sighet și Aiud erau considerate MAI GRELE  și mai CRIMINALE decât iadul de la Auschwitz.

Nu, la Sighet, oamenii nu au fost gazați și nu s-au făcut experimente genetice pe ei, însă cei care au supraviețuit acelei închisori n-au mai vrut niciodată să vorbească despre ea, sau dacă au vorbit, au avut MULTĂ FRICĂ în suflete.

Astăzi este despre victimile pușcăriilor comuniste, dar noi ne amintim doar de cei care au murit în lovitura de stat dată de Iliescu&Co., iar pe Sfinții Închisorilor îi uităm.

Slavă vouă, schingiuiți!

 

La final, citiți – vă rog – poezia „Liturghie” scrisă de Andrei Ciurunga

Anii noştri schingiuiţi,
anii crânceni te săpară,
cimitir de osândiţi
de la margine de ţară.

Ne-au adus din închisori
robi ai stepei dobrogene,
să împrăştiem pe flori
roua strânsă de sub gene.

Şi-am tăiat peste câmpii
drum cu trupurile noastre
valurilor cenuşii
ale Dunării albastre.

Azi dormim pe câte-un şir,
fără cruci, fără sicrie.
Pace ţie, cimitir
fără nicio Liturghie.

Candelile nu ne ard,
nu bat clopote de rugă,
nu păzeşte niciun gard,
nimeni nu mai vrea să fugă.

Numai mieii, prin pustiu,
pasc din trupul, câteodată,
cine ştie-al cărui fiu,
cine ştie-al cărui tată.

Plouă stelele cu har,
luna ne trimite veghe,
iarba înveleşte iar
pieptul dezbrăcat de zeghe.

Mâine poate va veni
legea cumpenelor drepte.
Doamne, nu mai zăbovi,
morţii ştiu să se deştepte.

Anii noştri schingiuiţi
stau de strajă. Pace ţie,
cimitir de osândiţi
de la margine de glie!

 

Comentarii

spot_img
- Advertisement -
spot_img
- Advertisement -

RefleqtMedia pe rețelele de socializare

2,851FansLike
562FollowersFollow
356SubscribersSubscribe

Citește

- Advertisement -

Ultimele știri

- Advertisement -

Comentarii

%d bloggers like this: