Imn pentru toți constructorii din țară
I :
Niște scule, niște planuri și-un ciocan în mână grea,
Pentru că acolo sus cineva ne-a vrut așa.
Noi, băieții de pe șantier, muncim de dimineață,
Ridicăm orașe-ntregi, că asta-i viața noastră.
Respect pentru toți zidarii care trag la malaxor,
Pentru macaragii și fierari, sub soare arzător.
Pentru Tase și Nea Cucu, ce-au plecat dintre betoane,
Odihnească-se-n tăcere, sub pământ, în linișoare.
Au fost zile bune, rele – praf, sudoare, greșeală,
Dar n-am stat degeaba, lucrând cu mâna goală,
Să aud aplauze grele pentru cei cu mâini de fier,
Care scriu povești în piatră, odinioară-n șantier.
Refren (x4):
A fost odată-n șantiere…
Unde vise prind putere,
Din moloz și din sudoare,
Se ridică fiecare!
II
Sunt aici să spun povestea celor ce-ncing bormașina,
Care-și beau cafeaua-n bască și-n buzunar au schița.
Cei ce n-au fost la birou, ci-n bocanci, cu praful gros,
Care știu că niciun vis nu vine fără efort colos.
Țin rigla, țin nivelul, trag linii drepte pe hârtie,
Speră la o casă mică, clădind cu demnitate vie.
Fie soare, fie ploaie, fie ger sau vijelie,
Constructorul român rămâne pilon de temelie.
Sunt băiatul de pe schelă – nu-s vedetă, nici star pop,
Dar când bag ciment în cofraje, sunt top-top-top.
Așa că dă volumul tare, pentru frații cu mistria,
Muncitori ce-n loc de vise, au sub unghii România!
Refren (x4):
A fost odată-n șantiere…
Unde vise prind putere,
Din moloz și din sudoare,
Se ridică fiecare!
III
Plec din Cluj și trec prin Iași, pun betoane la Galați,
Pe la Timiș, la Oradea, unde-s frați peste frați.
Satu-Mare și Constanța, cu tărie și onoare,
Fiecare schelă-n țară are suflet, are stare.
Bacău, Vaslui, Suceava – lucrăm nu stăm pe loc,
Brăila, Arad, Pitești, nu există „nu pot”.
Am urcat hoteluri, blocuri, am schimbat fața orașului,
Tot cu brațul și cu sufletul, nu doar visul angajului.
A fost odată și va fi, cât avem cărămizi grele,
Un popor ce construiește și nu cade în tăcere.
Respect pentru cei de jos, care-s baza la clădire,
Fraților, ridicați capul: a fost odată-n șantiere!
Refren final (x5, cu putere):
A fost odată-n șantiere…
Unde vise prind putere,
Din moloz și din sudoare,
Se ridică fiecare!
A fost odată… și e mereu… în șantiere!
