Tinerii supradotați reprezintă un potențial imens pentru dezvoltarea României pe termen lung. Conform estimărilor publice, aproximativ 200.000 de tineri cu vârsta de până la 15 ani sunt supradotați. Doar 1% dintre ei ajung să fie descoperiți, iar mulți dintre ei oprează pentru sisteme de învățământ din Europa și din întreaga lume.
”Problema este că avem un cadrul legal pe hârtie. Avem Centre de excelență la București și la nivel județean, avem anumite politici și mecanisme, dar generale. E ca și cum am aduna nisip cu degetele răsfirate. Rămâne ceva, dar majoritatea se scurge înapoi. Aceasta e problema, că nu avem un sistem care să crească în primul rând șansele de identificare și în al doilea rând de încurajare și valorificare a tinerilor supradotați” consideră deputatul Ciprian Rigman.
Pe fondul acestei atitutini relaxate din partea statului, mulți dintre tinerii supradotați ajung să plece susținuți de familii sau cu burse în străinătate. Se alimentează, astfel, un fenomen cunoscut drept „migrația creierelor” și care a afectat puternic România pe parcursul ultimelor decade.
”Am trimis o interpelare ministerului Educației legată exact de problematica identificării și valorificării tinerilor supradotați. Departe să mă liniștească, răspunul primit mai degrabă m-a îngrijorat. Da, avem de texte de lege și ordine de ministru, da avem un mediu instituțional responsabil și anumite politici și programe de identificare a elevilor supradotați, însă bazate mult pe observarea directă de la școală și chiar pe aprecieri subiective, unde un copil cu potențial riscă să treacă neobservat” adaugă deputatul Ciprian Rigman.
Acesta adaugă că ”Ministerul Educației și Cercetării admite că acești copii necesită programe și/sau servicii educative superioare celor care se regăsesc, de regulă, în programa școlară și totodată că va continua demersurile de identificare timpurie și intervenție educațională specializată, însă suntem în faza unor eforturi care nu știm ce anume vor aduce, când, și cu atât mai puțin care va fi efectul lor. În opinia mea, s-ar impune o adoptare printr-o consultare publică largă, atât cu asociații de părinți, organizații neguvernamentale, profesori, asociații de elevi, specialiști din România și din țări avansate în acest domeniu, a unei Strategii naționale de identificare și valorificare a tinerilor supradotați, care să dea un cadru unitar, planuri și acțiuni concrete și detaliate. Le datorăm acest lucru chiar tinerilor supradotați și familiilor lor, care trebuie să găsească în România sprijinul necesar pentru a-și atinge potențialul maxim. Este însă și pentru binele nostru ca țară, pe termen lung”.
