Declarațiile recente ale lui Emil Boc reprezintă un exemplu clasic de ipocrizie politică și oportunism electoral, care subminează grav încrederea cetățenilor în clasa politică. Înainte de alegerile din 4 mai, Emil Boc – fost premier și actualmente primar al Clujului – lansa mesaje dure, directe și fără echivoc împotriva lui Nicușor Dan. Îi contesta capacitatea administrativă, îl acuza de populism și sugera indirect că electoratul de dreapta ar trebui să își îndrepte votul spre altă variantă. Practic, Emil Boc s-a poziționat în mod clar împotriva actualului primar general al Capitalei, într-un gest ce părea să respecte linia de partid a PNL și să respingă orice colaborare cu reprezentanți ai unei drepte nealiniate.
Și totuși, la doar câteva zile după ce George Simion a câștigat alegerile prezidențiale – oferind astfel o lovitură devastatoare sistemului politic vechi – același Emil Boc apare brusc în fața camerelor și își declară „susținerea totală” pentru Nicușor Dan, lăudându-l pentru „performanțele din administrație” și „viziunea de modernizare a Bucureștiului”.
Această schimbare radicală de discurs nu este o simplă „ajustare” strategică, ci un simptom clar al duplicității și lipsei de coloană vertebrală. Emil Boc nu face decât să confirme că valorile în care pretinde că crede sunt negociabile, flexibile și profund ipocrite. Astăzi îl atacă pe Nicușor Dan, mâine îl susține cu entuziasm, doar pentru că noul context politic o impune. Nu convingerile, ci interesele ghidează acest tip de comportament.
Este o dovadă crasă de minciună politică și de complicitate la menținerea unui sistem care, deși înfrânt de alegători, refuză să moară. Emil Boc ilustrează perfect politicianul care trăiește din calcul, nu din convingere. Un cameleon politic dispus să renunțe la orice principiu pentru a rămâne relevant, pentru a proteja partidul și, mai ales, pentru a se proteja pe sine.
În fața unei asemenea inconsecvențe strigătoare la cer, electoratul are obligația morală de a taxa nu doar minciuna punctuală, ci întreg sistemul de ipocrizie pe care îl alimentează lideri ca Emil Boc. România nu se poate reforma cu astfel de politicieni: cei care critică azi, laudă mâine și trădează poimâine – în funcție de cum bate vântul politic.
Dacă alegerile din 4 mai au fost un semnal clar din partea românilor împotriva imposturii, atunci Emil Boc tocmai a dat o nouă lecție despre cât de adânc înrădăcinată este această impostură în structura actuală a PNL.
P.s. România, înainte de toate!
