

Rezultatul obținut de candidatul susținut de PSD, alături de partenerii de Coaliție, este fără îndoială unul sub așteptări și reprezintă un semnal serios pentru noi. Consider că este momentul pentru o analiză sinceră și profundă în interiorul partidului.
Este clar că sunt necesare schimbări, avem nevoie de un leadership care să reflecte mai bine așteptările cetățenilor și realitățile din teritoriu. În acest sens, se impune organizarea unor consultări reale și aplicate cu toți liderii locali, adică politicienii care cunosc cel mai bine pulsul comunităților.
Este timpul să reconstruim încrederea românilor prin transparență, coerență și o viziune clară pentru viitor. Nu ne putem permite să rămânem ancorați în formule care nu mai conving. PSD are resursele și experiența pentru a se reforma, iar acest moment trebuie să fie un început, nu un sfârșit.
Schimbarea președintelui nu va aduce mari transformări. În fond, președintele are un rol mai mult simbolic, de reprezentare și garant al Constituției. Nu poate schimba guverne, nu poate influența direct politicile economice sau sociale.
Un singur lucru e sigur: nu va fi ușor. România intră într-o etapă de incertitudine, în care emoția riscă să înlocuiască rațiunea, iar alegerile să devină mai degrabă un pariu pe nervii și frustrările colective, decât pe proiecte concrete.
Rezultatul alegerilor prezidențiale a confirmat ceea ce era deja previzibil de mult timp: clasa politică actuală este inadecvată, lipsită de viziune, și complet ruptă de electorat. Incapabili să atragă voturi sau să înțeleagă semnalele clare pe care românii le trimit de ani de zile, liderii partidului par blocați într-o mentalitate a trecutului.
Lipsa unei candidaturi solide din partea partidelor mari a fost una dintre marile erori strategice ale acestui ciclu electoral.
Cea mai mare surpriză, din punctul meu de vedere, este ruptura evidentă dintre partidele tradiționale și electorat. Cu excepția comunității maghiare, românii –
inclusiv mulți primari – au transmis clar că nu mai acceptă impunerea de sus în jos, nici politica de tip sovietic care ignoră realitățile locale și cerințele moderne.
În această ecuație complicată, apare și figura lui Nicușor Dan. Cu toate că este un personaj cel puțin inadecvat pentru funcția de președinte, el pare a fi devenit simbolul unei drepte tehnocrate, reformiste, dar cu priză doar în anumite segmente ale societății. Pentru mulți, este o alegere de avarie – un vot contra sistemului, nu pentru o viziune reală.
Ce ne așteaptă, așadar? Un tur doi tensionat, polarizat, în care George Simion – o figură imprevizibilă – are șanse reale să devină președintele României. Privind în oglindă, accederea lui Simion în turul 2 de pe cea mai favorabilă poziție reflectă eșecul partidelor tradiționale în a-și mai convinge electoratul. Trebuie să analizăm aceste lucruri și să acționăm de urgență.
Noi, social-democrații, am dovedit întotdeauna capacitate executivă și profesionalism în administrație, și vom continua să protejăm România de pericolul izolaționismului. Vom lua toate măsurile pentru a menține linia dezvoltării economice și atragerea investițiilor care aduc bunăstare românilor.
România înainte de toate!
Răzvan-Iulian Ciortea
Deputat PSD









