Viişoreanul Ioan Vescan este cel care a fost desemnat să ducă steagul tricolor al Câmpiei Turzii la Marea Adunare de la Alba Iulia. El fusese desemnat comandantul Gărzii Naţionale din Ghiriş.
Ioan Vescan este una dintre cele mai reprezentative personalități ale județului Mureș, din ultimii 100 de ani, și singurul politician care a fost investit de trei ori în demnitatea de prefect, din istoria instituției.
Avocat, el este cunoscut datorită faptului că a fost primul prefect român al Județului Mureș-Turda începând din 10 ianuarie 1919, precum și datorită contribuției sale la activitatea de organizare a Primului Corp al Voluntarilor Români din Rusia. S-a născut în 22 august 1877 în satul Viișoara, Cluj, într-o familie de țărani ortodocși, Ana și Ioan, cu 5 copii.
După școala urmată în satul natal, deși a dorit să studieze la liceul din Aiud, datorită necunoașterii limbii maghiare, a urmat cursurile celui din Blaj. După perfecționarea abilității de a vorbi maghiara, a urmat cursurile Facultății de Drept din Târgu Mureș și apoi a obținut doctoratul în Drept la Cluj. În acest timp s-a implicat în mișcarea pentru drepturile sociale, politice și culturale ale românilor transilvăneni. A fost bursier al Fundației Gojdu.
În Primul Război Mondial a fost înrolat în Armata Austro-Ungară și trimis să lupte pe Frontul de Răsărit, cu gradul de locotenent. În decembrie 1916 a căzut prizonier. Ajuns în lagărul de la Darnița, a participat la constituirea Corpului de Voluntari, devenind unul dintre fruntașii acestuia.
În 3 iunie, Ioan Vescan și ceilalți voluntari au primit ordinul de misiune și trecerea graniței spre România, iar în 7 iunie 1917 au ajuns la Iași, unde au depus jurământul militar în fața regelui Ferdinand I, jurământul de credință față de țară și acolo s-a jucat prima horă a României, pe platoul de la Iași.
A participat în calitate de locotenent al României în luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz din iulie și august, 1917, în urma cărora a fost avansat la gradul de căpitan. Odată cu trecerea Transilvaniei în componența României, a participat la trecerea la administrație românească în aceasta provincie și a fost numit prefect al județului Mureș-Turda. A fost un fruntaș al Partidului Național Român și apoi al Partidului Național Țărănesc.
În octombrie 1927 a fost ales președinte executiv al organizației Mureș a P.N.Ț. A fost numit membru în Comitetul Căminului de Ucenici din Târgu-Mureș și președinte al Ligii Antirevizioniste din județul Mureș, apoi preşedinte al refugiaţilor şi expulzaţilor din Ardealul de Nord. A fost ales deputat de Mureș și distins cu Ordinul “Ferdinand I” în gradul de Ofițer, cu Ordinul “Coroana României” în grad de Cavaler, cu “Steaua României” și grad de Comandor, pentru merite deosebite la realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, și pentru instalarea administrației românești în Transilvania.
S-a stins din viață pe 30 martie 1946 la Cluj, la vârsta de 68 de ani, înainte de ultimele alegeri parlamentare în Regatul României. A fost înmormântat într-o criptă din Biserica ortodoxă din Viișoara ce partă hramurile „Sfântul Ioan Botezătorul și Sfânta Ana și pe care a ctitorit-o. Azi, o stradă din Târgu-Mureș poartă numele său, iar în anul 1998 a fost dezvelit un bust al său în fața lăcașului de cult unde își doarme somnul de veci.
