Singurul lucru mai trist decât lacrimile unui clovn este disperarea unui magician desuet, care încă este de părere că mai poate îmblânzi tigri, deși și-a pierdut toți iepurașii din joben, iar așii din mânecă s-au transformat în filcăi.
Dar, vorba aceea: nu e gata până nu cântă grăsana, iar pe malurile apelor aurii (cu puternice influențe de cianuri), grăsana nu doar că a răgușit, dar îi dă impresia magicianului desuet că încă mai poate regiza capodopere de isterie, de pe un scaun care nu-i mai aparține.
Astăzi, spre exemplu, „marele” (cândva) magician a dat încă o reprezentație, în cel mai caracteristic stil posibil, încercând să îmblânzească tigri și lei, pe nepusă masă, fără să anunțe pe nimeni, în stilul pompieristic cu care a dărâmat circul.
Efectele speciale au fost multe, fumigenele fumegânde, trompetele la post, dar magicianul, în loc să-i îmblânzească pe tigri, n-a reușit decât să-i înfurie. Unii au declarat direct că nu vor mânca din jobenul magicianului, iar alții – așa – mai pe surse.
„Să rămână baron local singur și fără nimeni. A regizat o comedie ieftină, în speranța că va rămâne în capul tuturor meselor. Să nu pice cumva-ntre scaune !” i-au transmis unii care l-au crezut ceva gen „David Copperfield”, dar care s-au convins că nu este decât o comedie în al treilea act.
Și uite-așa, încet și sigur, Magicianul Desuet, rămas-a foarte bine, singur, printr-un sordid și greu falset…
Opinia asta nu-i pentru cei care scriu „Eu a-și face zacuscă”… e pentru cei care știu să miroasă aroma de satiră de pe slovele unui scrib!












