🤍 Colegii și profesorii Alexandrei s-au adunat azi în sala de clasă în liniște, cu flori și lumânări, pentru a-i aduce un ultim omagiu și pentru a-și exprima durerea. Mesajele lor sunt pline de emoție, recunoștință și dor.
“Îmi amintesc de Alexandra…îi plăcea poezia, îi plăcea poezia eminesciană..de 15 ianuarie, când toți am spus un gând/ un vers eminescian… ne-a lipsit gândul ei, vocea ei, prezența ei..
În clasa a IX-a a lucrat (cu plăcere) un mic proiect intitulat Carte despre mine. A scris o *pagină de jurnal despre prima întâlnire cu liceul (prima zi de școală…în gimnaziu)… Emoția întâlnirii cu colegii.. apoi a reluat *pagina de jurnal pentru clasa a IX-a…una imaginată…va sta cu noi…în bancă…doar în octombrie…puțin..
” -Cum ai scris, Alexandra, 2 pagini de jurnal?” “-Dna profesoară…îmi place…să mă mărturisesc:)”
Avea umor, Alexandra, era mereu veselă și fericită la școală…cu colegii ei..
Ne lipsești! …o să ne lipsești!..”
Karina Riti, profesoara de română
“Cu mare durere în suflet, îmi iau rămas-bun de la colega mea de clasă, Alexandra. Ea nu era doar colega mea de clasă, ci o prezență aparte, care știa mereu să dea culoare zilelor noastre. Era o persoană deosebită, mereu plină de viață. Avea o pasiune incredibilă pentru seriale, iar felul în care povestea despre ele te făcea să le vezi prin ochii ei – plini de entuziasm și curiozitate. Deși pierderea ei lasă un gol imens, vreau să cred că spiritul ei liber trăiește undeva, într-o poveste frumoasă, ca cele pe care le iubea atât de mult. Chiar dacă nu mai este printre noi, amintirea ei va rămâne vie în sufletul meu. Drum lin, Alexandra, nu te voi uita niciodată și mereu vei face parte din clasa noastră.” Serena
“Dacă ai spune că Alexandra Rus a fost o fată minunata ar fi o subestimare. Aceasta a fost o luptătoare până în ultima clipă și un suflet bun, radiind de încântare de fiecare dată când am văzut-o. Ea nu s-a dat bătută niciodată și a știut să se bucure de viață în adevăratul sens al cuvântului. Ne va lipsi tuturora, bineînțeles. Fie ca somnul să-i fie liniștit și ca Dumnezeu s-o odihnească.” Diandra
“Și-ar fi dorit să viziteze Grecia, întrucât i se părea o țară minunată. Și-ar fi dorit să vadă Italia pentru mai mult timp. Asambla cu atâta drag piesele de lego mult îndrăgite și împătimit răsfoia paginile cărților preferate. Îmi vei lipsi mereu, Alexandra. Colegă, dar mai ales, prietenă. Mi-aș fi dorit să te am alături mai des, dar acum te purtăm toți în suflet. Ești într-un loc mai bun, ferit de suferință. Mereu vei avea un loc special în inimile noastre. Drum lin, către stelele pe care le iubeai atât de mult… .” Maria
Odihnește-te în pace, Alexandra. Vei rămâne pentru totdeauna în amintirile noastre. 🕊
