Cazurile cele mai dificile pentru noi sunt cele în care copiii au nevoie de ajutor. Deși e vital să ne păstrăm calmul și să acționăm conform protocoalelor, involuntar, un gând tot merge spre acasă. Mai ales dacă avem, la rândul nostru, familie.
Florin este tatăl unui băiețel de cinci luni, lucrează în dispeceratul integrat ISU-SAJ Cluj, iar intervenția primită în această dimineață îi va rămâne întotdeauna în suflet.
Printr-un apel la numărul 112 s-a anunțat faptul că un bebeluș de 3 luni este inconștient. Florin a preluat cazul, încercând, în primă instanță, să o liniștească pe mătușa copilului, dar și să obțină informațiile necesare gestionării situației critice.
– Respiră copilul?
– Da, însă foarte greu!
– Știți să aibă probleme de sănătate?
– Nu, dar tocmai ce a băut lapte și i-am dat câteva picături pentru colici. Probabil că s-a înecat!
– În regulă, vă rog să mă ascultați cu atenție până când vine ambulanța!
Starea copilului s-a agravat, așa că Florin și-a dat seama că fiecare secundă contează. I-a spus femeii să îl pună pe bebeluș pe brațul tatălui și a cerut să vorbească cu el. În paralel, echipajul de la Serviciul de Ambulanță Județean era deja pe drum spre Tritenii de Jos.
– Vă rog să îl țineți pe brațul dumneavoastră și cu podul celeilalte palme să îl loviți în spate, ușor, de jos în sus!
– Niciun rezultat!
– Vă rog să continuați!
În cele din urmă, manevrele explicate de colegul nostru au avut succes. Copilul a început să respire și să-și revină până la sosirea ambulanței. Prin stație s-a transmis către dispecerat și vestea mult așteptată: „Am ajuns. Copilul e bine!”
Plutonier adjutant Florin Oneț nu este la prima intervenție de acest fel. De-a lungul carierei sale, a explicat și altor părinți cum să efectueze manevrele de resuscitare în cazul bebelușilor. Și atunci, bucuria a fost de nedescris, deși recunoaște că și-ar dori ca astfel de cazuri să nu existe. Tocmai de aceea, insistă pe importanța cursurilor de prim-ajutor!
Felicitări, Florin! Prin gestul tău un copilaș trăiește!
